Drumul vietii pare-a merge drept
dar de fapt noi nimerim in cerc
si ochiul mintii tot ne minte
ca am tot merge inainte.
Convinsi ca drumul nostru-i drept
ne invartim buimaci in cerc
dar pan la urma ochii mari deschisi
descopera un cerc inchis.
Si-atunci cu disperare
incepe marea cautare…
sper si eu sau cel putin incerc
sa gasesc iesirea din cerc…
Stii, eu nu te-am iubit niciodata
Nu te-am asteptat cu nerabdare, nu te-am cantat in vers
Si-ntotdeauna te-am scos drept vinovata
Pentru toate cate-n viata nu mi-au mers…
Tu, in schimb , ignoranta-mi trecand cu vederea
M-ai iubit sincer, neconditionat
Daruind-uti toata averea
Covoare-aurite sub talpi mi-ai insirat
Ce-i drept mai plangeai cateodata
Cu lacrimi prealungi, zile-ntregi
Probabil erai disperata
vazandu-mi tristetea, cercand s-o-ntelegi…
Ah, Doamna mea, Toamna! Toamna mea, Doamna!
Am fost un copil razgaiat!
Tu iarta-mi ignoranta si chiama-ma iara
caci eu de asta data te-am asteptat
Sa gust din dulceata darurilor tale
Crizanteme si soare-n gutui
Sa pasesc prin aurul covorului moale
tu, povestea vietii sa-mi spui…
E sambata. Iar sambata la clubul psi ne jucam cu duzina de cuvinte 🙂
detalii gasiti la psi , unde va puteti inscrie in caz ca doriti sa participati si voi la jocul nostru.
cuvinte impuse: vers, liniste, fereastra, bland, frunza, dor, ieri, soare, mugur, statornic, caus, scara.
…………………………………………………………………………………………………………
amintirile-si deschid fereastra
catre ieri, catre trecut
si statornic imi aduc
tabloul despartirii noastre:
zi frumoasa, zi cu soare
ochii mei te-nbratisara bland
in manile-ntinse, palme-caus
un dor isi puse suflarea…
liniste, de parca totu-n jur a amutit
cu greu iti gasesti cuvinte
si parca tacerea ne-nghite
te-ascult si parca incet as muri…
te-am pierdut in acea vara
m-am pierdut atunci si eu
intre azi si intre ieri-
am cazut ca frunza-n toamna
te-am pierdut si m-am pierdut
undeva sub sal de iarna…
coborand a anilor scara
noi ne pierdem si mai mult…
inzadar sfidand uitarea, tot mai des si mai intens
intr-un mugur inghetat
sub pecetea”am uitat”
doru-si neaga acceptarea inviind constant in vers .
scrierea face parte din jocul de sambata a clubului psi.
acolo gasiti si detalii si un tabel in care va puteti inscrie in caz ca va pica la inima duzina de cuvinte 😉
cuvinte impuse: languros, lacustru, lacom, larma, lacrima, latent, licurici, limpezi, livadă, licoare, liniste, limanuri
…………………………………………..
tarziu, seara, liniste, singur…
lacom candva de cuvinte calzi
mangaetoare
suflet pierdut in jungla-oras
in noaptea din oameni
demult nu mai cauti limanuri
demult in inima-un gol ti-ai ramas…
seara, tarziu, singur, liniste
departe larma de-afara
lacrima -n ochii limpezi…
coboara
licurici in a sufletului livada.
liniste, singur, tarziu, seara
latent amintirea pasii-si masoara
un colt de lume, departe apare
ochi de suflet soarbe languros
ah, doar un vis e, dar cat de frumos..
inima-si prinde aripi si zboara,
peisajul lacustru-i ofera popas
lacom soarbe-a implinirii licoare-
si simte, si simte, si simte…
(eu stiu)
pan la durerea din os.
singur, liniste, seara, tarziu…
ecou-
-omule, inima pe unde ti-a ramas?…
26 03 10
Cand tu erai
eu iti spuneam – dumneata
si erai cea mai aproape de mine.
Cand tu erai
cerul intotdeauna avea o bucata de senin, pentru supararile mele
si dimineata era o dulce venire
din povestea somnului.
Cand tu erai
eu nu credeam, ca poti sa nu mai fii,
ca zarile te vor lua intr-o buna zi,
care nu va fi deloc buna.
Cand tu erai
eu eram mica, chiar si cand eram mare
iar cand tu nu ai mai fost
eu am crescut brusc, intr-o singura zi
si nu am mai putut sa fiu mica,
dar nici puternica precum eram.
Ma dor aceste cuvinte la trecut –
cand tu erai…
Ce greu se lasa peste mine dorul
si se strecoara timpul intre noi
mai nemilos ca departarea,
mai adanc decat uitarea.
Ma cufund
tot mai mult
in trecut…
De promisiuni ce iti faceam
eu mai uitam,
cand tu erai
se intimpla sa ma astepti –
eu nu veneam.
Acuma, tare-as vrea sa vin
dar tu nu mai esti…
************************
aud cum marea ma cheama…
valul se zbate-n nisip…
singuratatea ma-ndeamna
sa-mi desfac aripile-n rasarit
aud cum marea ma cheama
glasul ei murmura-n sufletu-mi nelinistit
mi-e dor de privirea-i albastra
in care-odihneste soarele-n asfintit…
09.03.2010
Nu-mi promite nimic
in asta seara
nici miine,
nici saptamana aceasta –
nu spune nimic…
Lasa noaptea sa se scurga-n fereastra
lasa clipa sa-si traiasca
micul paradis –
fara false obligatii.
Nu vreau explicatii !
Nu te-ntreb si nu ma-ntreba!
Lasa timpul sa-si spuna cuvantul
lasa gandul sa-si potriveasca framantul.
Cand ora din ceas, nerabdatoare, te-asteapta –
tu, pleaca! –
fara cuvinte frumoase.
Pleaca departe de mine,
in alt univers
sa canti degajat si multumit de sine
al iubirii vers…
Si vino atunci, cand,
si doar, daca
intrebarea nepusa
va vrea sa te-ntoarca
intrebarea ce nu mai vrea un raspuns,
ci dorul ce sta-n neraspunsuri ascuns…
ianuarie 2011
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca bezna ma-nconjoara
sapand prin ea cu disperare
tunel spre cer, un drum spre soare
farame din mine le pun drept siguranta-
piloni ce au sa sprijine
increderea in mine…
ma tem sa nu se surpe
si cea din urma sansa
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca-astept de prea mult timp
privirea-albastra-a cerului senin
sa uit ca am uitat
sa traiesc in azi, sa visez la maine
si viitorul l-am ingropat
cu tot cu trecut in mine…
s-au intunecat pe fruntea mea prea multe ganduri
s-au ridicat in jurul meu atatea ziduri
…
mi-e dor de-un zvacnet de aripi
spre orizontul ce naste-n infinit
lumina zarilor albastre…
se merge greu pe drumul lung, cotit
insa-al meu suflet obosit
tot mai crede, mai incearca…
de n-o fi prea tarziu
aprind in jurul meu lumini…
…………………………………………………….
O1 OCTOMBRIE 2010
Ai spus ca vei veni…
si nu eu te-am rugat
ai spus ca ma vei cauta
ca ma vei gasi
ai promis cand ai plecat
oriunde nu m-ar duce soarta
ai spus ca vei veni…
fiinta credula si naiva
de ce-ai crezut, ce-ai asteptat?..
drumurile noastre intratat s-au departat
incat nici nu mai stiu daca existi
nici nu mai stiu
daca astept
sau daca mai vreau sa vii…
Nu, n-am uitat
si nici nu voi uita vre-o data
toamna cea cu ochii tristi
ce plangea cu frunze aramii
si cerul ce se-neca in plans
cu stropi de ploaie reci
vazand ca pleci
stiind ca nu mai vii
Azi nici nu mai stiu
daca as vrea sa vii
sau daca mai astept
azi e atat de tarziu…
cuvinte din trecut si-au mai amintit tiberiu, psi, vero, sara, dictaturajustitiei
Primavara ti-a zarit urma
in verdele crud
in flori de cires
in zambetul nud
din ape ceresti.
Vara-ti calca pe urme
cu calde ploi
cu flori de tei
cu un dulce noi
rasarit in ochii ei.
Toamna te gasea plangand ca-n ceasul de pe urma
pentru darurile ce nu s-au daruit
pentru dorurile ce-au ruginit in frunza
cu cel mai frumos vis zdrobit
ce incepuse din vene sa curga
Iarna-ti asternea mangaeri peste dureroasa urma
ca o uitare punea vesminte albe…
pe sufletul insangerat
sa-nghete focul ce-l tot arde
se straduia in van…
Caci timpul ce tot trece, urma-ti
doar o innoieste…
urma incepe de la psi
alte urme; vero, virusache, redsky, scorpio, anaid, cita, tibi
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/10/un-divort-in-urma-unui-ghicit-in-carti/
20 mai 
2010
stari de roz
si stari de gri
se succed pe rand, tesand
panza vietii
in care prind
cand o ploae
cand un vis
cand un dor ce m-a cuprins…
si se cern in graba mica
si se cern in graba mare
zile de care-mi este frica,
zile mari de sarbatoare.
am crescut si sunt prea mare
sa astept mama sa vina
sa ma ia in brate iara
si sa-mi spuna”tu nu ai nici-o vina”
am crescut si timpul trece
printre oameni care pleaca,
printre oameni care vin…
eu incerc sa prind momentul
suferintei in declin.
sa imi cresc in suflet rare
flori frumoase, flori de drag
sa adun frumoase clipe
ca margele -ntr-un sirag.
cand vantul adie,
frunze fosnesc
adu-ti aminte de mine-
eu iti soptesc.
cand luna pe cer se opreste in loc,
trist atarnata de-un nor-
un suflet pierdut in cercul de foc
naste un dor.
cand cade o stea
cand trece o zi
cand pleaca cineva
si nu va mai veni
adu-ti aminte de mine…
Viata-mi e un tablou in abstract
culori de artificiu
pictate-n amintiri de neuitat
si ganduri ce se strivesc intre ele
pentru titlul de adevarat
in oglinda albastra a vremii
balansand intre indiciu si fapt
tremura ganduri candide
ganduri muiate-n pacat
isi face jocul de alb-negru
vesnic-a vetii dilema
sau doar e-un tablou pictat in abstract?..
in ultimul timp am cam neglijat casuta-mi virtuala, adica blogul ;)… e doar o scuza… poate, dar… viata mea a pasit pe un drum mai ciudat… si mi-e greu sa ma acomodez – recunosc… mi-e greu sa sonorizez, sa pun in cuvinte tot ce simt… sau poate mi-e frica de ce asi putea auzi…
am zis sa las clipa sa-si urmeze framantul, fara sa incerc sa-i deviez cursul…
mda, am impresia ca m-am impotmolit un pic… sau cel putin v-am impotmolit pe voi 😉
ma bucur, insa, cand reusesc sa-mi vizitez prietenii virtali, de care, cum am mai spus, am prins drag – un fel de dependenta 😉
trecand azi pe la unul dintre ei, si anume pe la psi, unde ma duc intotdeauna cu drag, am descoperit o piesa care m-a ravasit…si o provocare greu de evitat, deoarece… aceasta piesa m-a prins in bratele ei, m-a leganat, m-a inaltat pe aripi de vant catre o margine de lume, din care se vede nemarginirea…
iata piesa, preluata de la psi si mai jos franturi de gand si sentiment induse de acest videoclip:
ploua vantul printre bucati de nor si eternitate
cu un azi, cu un maine, cu un ieri
suspendata-ntre vis si realitate
sta clipa ce cazuse de pe pamant pe cer
au mutit in bratele eternului
varf de munte si flori de paradis
pentru-o clipa-nvesnicita-n a timpului cuta
rastignita pe drumul dintre dor si infinit
moartea-si lasa imbratisarea-i scurta-
nonculoare-n decorul dintre lumi
intru-un dans al cuvintelor mute
si se pierde-n umbre de lumini
gangul bratele-s intinde
de-ale sufletului brate-nsotit
si nemarginirea le raspunde
cu-o imbratisare de bun venit.
anumite piese muzicale au un impact emotional enorm…
imi amintesc acum de o alta piesa care ma impresioneaza mult…
si asociatii/senzatii generate de ea…
te-am asteptat atat de mult…
nici mie nu-mi vine sa cred
ca am putut atat s-astept
ca ai venit, ca esti aici…
de fapt e greu de spus
de esti aici cu-adevarat…
or, poate, eu doar am visat
fiindca nimeni nu te vede…
desi ai actele in mana
cu data fixa scrisa-n ele
si nimeni nu mai poate contesta
in calendar venirea ta –
esti rece si distanta,
ti-ai pus val de fulgi
zambesti zgarcit si incolor…
dar eu te simt si stiu ca esti aici
te vede sufletul meu – dor
din tristul alb-negru evadat
si te cuprinde intr-un strigat mut…
te deconspira din zapada alba
mai te topeste si din frigul nud
pentru-o privire tot mai calda
si-un zambet tot mai insorit
chiar de-nbratisarea ta ma-ngheata –
eu stiu ca ai venit!
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca bezna ma-nconjoara
sapand prin ea cu disperare
tunel spre cer, un drum spre soare
farame din mine le pun drept siguranta-
piloni ce au sa sprijine
increderea in mine…
ma tem sa nu se surpe
si cea din urma sansa
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca-astept de prea mult timp
privirea-albastra-a cerului senin
sa uit ca am uitat
sa traiesc in azi, sa visez la maine
si viitorul l-am ingropat
cu tot cu trecut in mine…
s-au intunecat pe fruntea mea prea multe ganduri
s-au ridicat in jurul meu atatea ziduri
…
mi-e dor de-un zvacnet de aripi
spre orizontul ce naste-n infinit
lumina zarilor albastre…
se merge greu pe drumul lung, cotit
insa-al meu suflet obosit
tot mai crede, mai incearca…
de n-o fi prea tarziu
aprind in jurul meu lumini…
dedicatie pentru B, inspirata fiind de scrierile sale
ecouri atarna-n ghirlande
pe tacerea ce sapa-n pereti
urechi ce nu mai pot sa auda
geamatul lungii tristeti
simt ca te lupti cu mine
nu stiu cat o sa mai poti
simt ca lupti pentru mine
sa aprinzi o speranta in sufletul mort
simt; cand cerul sta sa cada
tu intinzi mana sa-l prinzi in palma
si cand cararile inimii se-opresc in loc
ratacite-ntr-o mare deziluzie
te simt in gandul ce-mi poarta noroc
printre hopuri ce viata-mi insiruie
te simt prin aerul ce-l respir
prin apa ce-o beau
prin versul ce-l scriu
te simt …
dedicatie pentru D
gravitand pe orbite astrale
insistand sa te darui la toti
taisul indiferentei tale
doar catre mine-l indrepti?..
prea sus sa pot prinde vre-o data
ritmul inimii tale
un neanteles ce sufera-n taina
tot mai sus si tot mai departe
un neanteles, creand in propria luciditate
un hau imens
condamnat de luxul de-a le sti pe toate
sa-si piarda scopul
in noaptea Sensului Suprem
Sapand in carne vie cu sentimentele primare
eclipsand orice orizont
transcendenta-ai aruncat-o drept pres la picioare
si cu tupeul fiarei dominatoare
iti stergi botinele de glod.
scrijelind in sange inchegat
definitii si „mari adevaruri”
deobicei brutal, uneori si rafinat
mai insisti sa fii si adulat
prezentandu-mi lista cu onoruri.
mintea ta (des)configurata
in vitralii desantate ce tae-n priviri
orice dorinta nelicentiata
odihneste-n tipare sigilata
si-ncarnata-n cloaca infectei gandiri.
inima ta mioapa
cere sacrificiul suprem
drept unica dovada de loialitate
fara drept de-a refuza, oferind si rasplata
iadul pe post de eden.
nu ti-am cerut: ramai
cand ai plecat
doar ochii mei
in a lor ruga muta
te-au implorat…
ce ingeri plangeau in a lor sclipire
de nu ai rezistat privirii?..
cu capu-n jos plecat
sa nu ma uit asa
tu mai rugat
nu ti-am cerut: ramai
cand ai plecat
doar tacerea
din durerea-mi rupta
ce in cuvinte nu mai incapuse-
ea te-a strigat…
nu ti-am cerut: ramai
cand ai plecat;
vazuse-si singur
cum cerul pe umeri
mi-a picat
atat de greu
incat fara-a avea vreo vina
sa te simti si tu un vinovat
de soarta cruda inculpat.
In acesta zi posomorata
de toamna-n ascendenta
de Providenta
a fost zidita
o bucurie a crearii
esti rostul dat pentru-ale mele zile
parte-a implinirii pe-acest pamant
si uneori, cand
intunericul imi patrunde-n gand
esti lumina ce sa ma-nsenineze vine
si daca tot ce-am visat s-a naruit
generand constant regrete
in dureroase trepte
tu esti speranta spre-naltimi planand
tu esti visul ce se vede
esti aripa alba-n cer albastru
zbor in suflet zamislit
si daruit
pentru a putea atinge astri
nu am alta comoara
indreapta-ti umerii si…
– ZBOARA!!!
Ai spus ca vei veni…
si nu eu te-am rugat
ai spus ca ma vei cauta
ca ma vei gasi
ai promis cand ai plecat
oriunde nu m-ar duce soarta
ai spus ca vei veni…
fiinta credula si naiva
de ce-ai crezut, ce-ai asteptat?..
drumurile noastre intratat s-au departat
incat nici nu mai stiu daca existi
nici nu mai stiu
daca astept
sau daca mai vreau sa vii…
Nu, n-am uitat
si nici nu voi uita vre-o data
toamna cea cu ochii tristi
ce plangea cu frunze aramii
si cerul ce se-neca in plans
cu stropi de ploaie reci
vazand ca pleci
stiind ca nu mai vii
Azi nici nu mai stiu
daca as vrea sa vii
sau daca mai astept
azi e atat de tarziu…
niste randuri uitate intr-o carte citita demult…
Frunzele-n toamne cad
frunzele
a mai trecut un an
ca un dusman
tot frunze
cati ani vor mai trece
pan dorul mi-l veti petrece
voi, frunze?..
in care colt de univers
in care galaxie
sun-acum acelas vers
rasun-aceiasi melodie
si carui suflet intristat
bonlnav de nostalgie
in toamna frunzele-i cad
si-l pustie?..
galbene si ruginii
triste aramii
pier pe veci
acuma – cad
frunzele…
eu sunt apa
tu esti foc
eu sunt vant
si vis –
aripa-n cer
tu esti pamant
„narcis”
emotii inramate-n fer
eu sunt val
tu esti o stanca
eu sunt dor
tu esti dorinta
eu sunt fior – o presimtire
trist- nostalgic gand si fire
tu esti zid, tu esti putere
cel ce ia, dar nu si cere
sunt o soapta ratacita
intr-un freamat de copac
un pui de cuc –
orfan prin fire
da-mi mana ta
drept sprijin ca s-o am
dar nu inchide bratele
nu-ncerca de a ma prinde
da-mi libertatea
si-ti voi aduce-o la picioare
da-mi un dor
sa te fac fericit
da-mi o raza
sa-o prefac in soare
da-mi increderea
sa te duc spre infinit….
sus gheata
jos gheata
…ce greu ma apasa
unde merg
de ce mai merg?..
nu-nteleg…
trecutu-mi sta in fata
a blocat orice dorinta de viata…
de ce? cum? pentru ce?
nu vom sti poate niciodata. Si oare mai conteaza?..
Am lasat timpul sa treaca, nu am vrut sa zic nimic, insa nu pot trece peste…fara sa-mi exprim regretul.
Ce pacat!..ce trist…
si daca se poate prin gand sa-i transmit o raza de lumina pentru linistea sufletului ei si o ruga
Dumnezeu s-o odihneasca…
ECLIPSA DE MARTE 
Comentarii recente