miercurea fara cuvinte; Piatra Neamt de la inaltime
Detalii gasiti la Carmen
Archive for the ‘file din jurnalul vietii’ Category
clipa, numele tau e…
31 05 11
31.05.2011
ma uit si nu vad, ascult si n-aud…
aceasta clipa neagra, dureroasa, incapsulata in timp, revine mereu ca un bumerang tot mai acut, tot mai taioasa… si nu foloseste la nimic sa fi trecut prin ea odata…
aceiasi neputinta care echivaleaza cu alternativa disparitiei fizice, aceiasi deznadejde ma cuprinde, aceiasi dorinta sa inchid timpul ca pe-o usa in fata ei… demult imi doresc asta… dar de manile mele se-ncolatacesc imprejurarile, rupandu-mi decizia din gand si infigand durerea in suflet…
clipa, numele tau e disperare
ma uit si nu vad, ascult si n-aud…
incerc sa gasesc un drum, altul decat pe care merg… dar chiar sunt drumuri care nu duc nicaeri, dar de pe care nu-i intoarcere.
nu, nu cred ca tot ce se face se face spre bine, nu cred ca-am invatat ceva din drumul parcurs de vreme ce nu pot schimba nimic…
nu cred ca pot vedea lumina, atunci cand clipa asta neagra mi-a intemnitat speranta si dorinta de a fi…
am toate cuvintele la indemana, sa-mi dau cu parerea ce-ar trebui sa faca cineva nimerit in aceiasi situatie.. stiu tot ce trebuie de facut… daca pe tabla de sah ar fi alte figuri, stiu care-ar fi miscarea perfecta… dar eu nu pot gasi drumul pe care mergand nu voi lasa in urma durere sau nu voi cadea eu…
ma uit si nu vad …
31 05 11
tacere…
departare
tacere
si timp –
greu, ca niste pietre pe suflet se lasa
tacerea, mai rau decat toate, santuri in inima sapa…
eu ma prefac ca nu vad, ca n-aud si ca uit
cum asteptarea s-aduna ca apele-n mare.
doar ca de-o vreme apele-i mari ma iau in valuri…
masor asteptarea cu rabdarea si tacerea cu timpul
stiu ca tacerea ta nu-i tacuta, ci-i doar o imprejurare
cu reguli ce dicteaza – stiu… cred.
dar cateva lacrimi disperate au pornit sa te caute
in tacere, in departare, in timp
le intorc inapoi, le inghit, le zambesc – eu sunt tare
mai pot sa astept…
si timpul uitarea mimeaza
sper doar sa-ti fie bine
oriunde ai fi, iar gandul meu o sa fie cu tine…
scrisoare pentru mama…
26 03 10
Cand tu erai
eu iti spuneam – dumneata
si erai cea mai aproape de mine.
Cand tu erai
cerul intotdeauna avea o bucata de senin, pentru supararile mele
si dimineata era o dulce venire
din povestea somnului.
Cand tu erai
eu nu credeam, ca poti sa nu mai fii,
ca zarile te vor lua intr-o buna zi,
care nu va fi deloc buna.
Cand tu erai
eu eram mica, chiar si cand eram mare
iar cand tu nu ai mai fost
eu am crescut brusc, intr-o singura zi
si nu am mai putut sa fiu mica,
dar nici puternica precum eram.
Ma dor aceste cuvinte la trecut –
cand tu erai…
Ce greu se lasa peste mine dorul
si se strecoara timpul intre noi
mai nemilos ca departarea,
mai adanc decat uitarea.
Ma cufund
tot mai mult
in trecut…
De promisiuni ce iti faceam
eu mai uitam,
cand tu erai
se intimpla sa ma astepti –
eu nu veneam.
Acuma, tare-as vrea sa vin
dar tu nu mai esti…
Leapsa de sambata- Liebster Blog Award
Nu prea ma am cu lepsele dar la unele simt nevoia sa raspund. Deci:
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.
6. Nu da tag-ul înapoi!
Asa, dar – 11 lucruri despre mine:
1. sunt o persoana sociabila si daca nu sunt suparata si nu am vre-un necaz, gasesc limba comuna aproape cu oricine, indiferent de varsta, profesie sau caracter.
2. nu suport rautatea, prostia si intoleranta.
3. vorbesc mult(cand am cu cine) 🙂 mult simt cum ma ia valul si nu ma pot opri
5. tac mult(cand sunt suparata) mi-e peste puteri sa scot si un singur cuvant
6. e de ajuns un singur cuvant sau gest ca sa mi se strice dispozitia si sa-mi stea de-a curmezisul toata ziua.
7. imi plac delfinii, pinguinii si pisicile de tot felul-mai mari mai mici si cele pe care nu m-as aventura sa le scarpin pe sub barba 😉
8. o naiva incurabila, cred ca toti oamenii sunt buni, pana la proba contrarie
9. o romantica incurabila, care crede-n frumusetea sufletului, tesand fir de poveste pe aripa de vis
10. nu-mi place sa recitesc carti, sau sa vizionez de 2 ori acelas film(doar cu unele exceptii)
11. asa si nu m-am dumirit daca imi place sa calatoresc sau nu; in idee mi-ar place, dar cand trebuie sa pornesc la drum ma apuca un fel lehamite si un dor de casaaaa…
acum sa vad ce-i raspund lui Redsky, ca ea si-a facut pomana de mi-a pasat leapsa 🙂
1. Ce preferati o lancezeala pe malul marii sau o plimbare in ritm ascendent pe carari de munte? /// ma tenteaza ambele, deopotriva 😉
2. Va influenteaza vremea sau aveti o buna dispozitie greu de miscat din loc? /// meteoinfluentabila, din pacate
3. Urmariti scena politica? De ce?/// mai rar in ultimul timp. de ce? hm, iau lectii de actorie 🙂
4. Cat de des va admirati in oglinda? la fel-mai rar in ultimul timp- e o mincinoasa(oglinda) 🙂
5. Considerati ca oamenii se pot schimba? ca regula- nu.
6. Aveti o trasatura de caracter pe care n-o suportati? (nu neaparat a voastra!)/// trufia
7. Cate puteti tolera unui prieten?/// multe, dar pana la o vreme
8. Adevarul e benefic sau deranjeaza?/// e necesar
9. Filme sau carti?/// carti, cand am de ales
10. Va place sa fiti magulit? De ce? nu. nu-mi place linguseala
11. Autodepasirea ca da sentimentul de victorie sau doar o oboseala inutila?/// nici una nici alta , uneori poate fi doar o necesitate.
acum intreb eu 😉
1.insisti sa duci ideea pana la capat sau o lasi balta daca discutia a luat alta intorsatura?
2. negru sau alb? vroiam sa mai intreb rece sau cald 🙂
3. azi(de exemplu) prietenul/prietena ta arata deosebit de bine; simti nevoia sa-i spui imediat sau faci o remarca doar pentru sine?
4. ai facut o promisiune si s-a intamplat sa n-o poti onora, te revansezi cumva altfel, altadata sau dupa scuzele de rigoare treci peste?
5. asteptarea este un chin sau nu te deranjeaza?
6. zbor cu parapanta sau cu avionul?
7. superstitios/superstitioasa?
8. daca se nintampla sa fii confundat cu cineva te deranjeaza?
9. te acomodzi usor la schimbari sau nu prea?
10. ai vrea sa schimbi ceva esential in viata ta sau toate-s bune asa cum sant?
11. de la gand si pana la fapta e drum lung sau tot ce-ti pui in gand infaptuesti cat mai curand?
si acum leapsa merge la…. almanahe
anacondele
sorpio
tibi
vero
virusverbalis
Tury
si cine o vrea desigur este invitat sa o prea, cam asta este 😉
LA MULTI ANI SUFLET DRAG!
Printre cei 106 absolventi ai Academiei Militare Alexandru cel Bun din acest an, se numara si un suflet drag mie, care azi implineste o frumoasa varsta.
din sufletul meu esti rupt
si din fiinta mea
si as mai rupe inca
cu drag
sa intregesc lumina ta
sa-ti inverzesc cararea…
ai zis ca sunt prea fragila
neadaptata-n lumea asta mare
matur te uiti, ca la un copil
la mine
copil fiind
si-ti pare rau
vazand cum viata ma indoaie
asa o fi – nu stiu
ce stiu e, ca de-ar fi
pericolul sa te atinga
nu mi-ar fi frica
nici in gura de leu
si cu toata neputinta mea
eu
m-as preface-n stanca
numai sa-ti fie calea lina…
chemare… II
************************
aud cum marea ma cheama…
valul se zbate-n nisip…
singuratatea ma-ndeamna
sa-mi desfac aripile-n rasarit
aud cum marea ma cheama
glasul ei murmura-n sufletu-mi nelinistit
mi-e dor de privirea-i albastra
in care-odihneste soarele-n asfintit…
duzina de cuvinte „noi doi”
de cand suntem noi doi impreuna eu sunt tot mai singura…
un fluture si-a lasat aripile din creta alba pe marginea unei amintiri…
si buimac se zbate intr-o absurda contrare
ma intrebi cum de mi-e frig, cand in camera-i zapuseala…
si nustiu cum sa-ti spun, ca lebada nu se balaceste-n paraie…
un tot intreg s-a spart in mii de cioburi si curge negru prin vene
mi-e mai lesne sa inconjor marile decat sa fac un pas spre tine…
de cand suntem noi doi impreuna indiferenta-i tot mai molipsitoare
ma intrebi de mai tin minte cum opream timpu-n loc cu-n sarut…
un fluture si-a lasat aripile din creta alba pe marginea unei amintiri
ti-am raspuns…
…………………………………………………………………………………………………..
au mai scris: psi , anacondele, dictaturajustitiei, scorpio, vero, tiberiu, almanahe, pricop, simonaR, vanessa, cristina, carmen ,
duzina de cuvinte; goluri…
… cand ciata care insoteste drumul vietii devine mai intensa ca oricand, laptoasa parca, de-ti pare ca nu se poate mai mult, incerc sa-mi adun puterile strangand in pumn nor cu nor, tixindu-i ca pe o vata in saci binelegati si aruncati in pivnitele memoriei, doar oi prinde si eu o farama de senin …
dar atunci cand pare ca mai mult de atat nu se poate, ca tot cea fost rau s-a dus cu apa trecutului si chiar zilele incep sa curga alene , alti nori apar din/in senin si iar ciata, si iar druimuri oprite in loc sau care curg la vale intr-un ritm salbatic, scurgand timpul in guri de hau ca prin niste palnii gigante de raman doar niste goluri ce sorb cu lacomie sufletul meu, seninul meu…
…vorbele mele, care- au tot privit de-atatea ori mutind neputincioase , uneori isi odinihnesc tacerea pe-o bucata de hartie…
alti participanti la duzina de cuvinte ii gasiti la psi
cuvinte din trecut „ma uit inainte?…”
Anii fug,
se duc de la mine
de parca i-am suparat cu ceva.
Ma uit inainte,
ma uit inapoi…
si iar inainte.
Oricum, inapoi nu ma pot intoarce –
dar cat as vrea!..
sa pot schimba ceva, acolo, in trecut.
Si stau acum la jumatate de drum
cu un vis implinit pe jumatate,
cu un dor interzis
si intors inapoi,
cu regrete invelite-n foi subtiri
de amintiri…
Cu o responsabilitate ce-si pierde urma in univers
si simt, ca ma apasa greu pe umeri.
Nu ma plang, dar…
sau poate plang,
dar nu ma mai aud
nici eu…
Ma uit inainte,
ma uit inapoi…
Incerc sa alung
din inima acest gol,
din minte-
aceasta disperare…
Am avut un zbor
si-o pereche de aripi
sa pot cuprinde inaltimi.
Candva… demult –
miraj topit
in incretituri de timp
cu urme dur inchistate-n prezent.
Culeg de pe jos
aripile-mi arse pina-n rarunchi,
le scutur de scrum…
ma uit inainte,
ma uit inapoi –
oricat asi vrea – inapoi – nu se mai poate.
Sa merg inainte? –
tarand prin colb
aripile-mi arse?!!
Si sperand, ca Fenix
ingropata-n sufletul meu
mai invie-o scintee,
mai naste-o speranta?
ma uit inainte,
ma uit inapoi…
fara aripi e greu sa zbori…
duzina de cuvinte – coconul de staniol
Oglinda privea cu ochi pustii spre ea. Pe fata-i inmarmurita se prelinse pe neasteptate o lacrima. Tresari si o prinse in palma, apoi o stranse in pumn vrand parca sa o ascunda de ochi nedoriti. Daca ar putea sa plece undeva sau sa se ascunda de toti si de toate intr-un cocon lipit cu plasturi de azi pe o polita a unui maine ce va sa vina intr-un sfarsit cu un sezon bland si temperatura care-i va permite sa-si desfaca aripile…
Dar coconul ei este rece, subtire ca o foaie de staniol tradand orice miscare, durere, orice regret…
Privind peste umarul timpului,vedea acele zile frumoase pline de vise si sperante si nu putea intelege nicidecum cum ajunse aici…
Acele zile s-au risipit precum un fir de margele rupt intimplator…
Iar viata-i devenise stranie, pustie, ca niste pagini albe, nescrise… un fel de distilare impusa a emotiilor …
Samburi de adevar si realitate cad dureros pe panza zilelor, amintind de fiecare data ca niste slugi sevile, ca timpul trece si maine e doar un azi actualizat… iar coconul ei de staniol demult i-a uscat aripile…
VINE
Intotdeauna o asteptam cu nerabdare, ca un copil bucurandu-ma de venirea ei…
Si acum o mai astept la fel, dar anii au mai luat din acea bucurie copilareasca, lasand in schimb o dara de tristete… oricum ma bucur s-o stiu aproape.
In ultimul timp nu prea am scris… motive sunt mai multe, dar unul din ele este refuzul de a mai scrie despre lucruri triste si neplacute care se tin lant de am senzatia ca nu se mai termina… iar sosirea ei a fost si va fi pentru mine (sunt sigura, intotdeauna) un motiv de bucurie…
E ca o lumina ce vine sa insenineze fruntile posomorate si-nnourate de griji si ganduri…
Vine ca promisiunea zilelor calde si senine.
Desi e inca frig afara, energia ei pluteste deja prin aer. O simt cum se cuibareste incetisor in sufletul meu ca o speranta, ca o nustiuce care ma scoate din frigul grijilor de mane…
Asa o simt eu ca vine, cand vine… prin tot frigul iernii ca un vis frumos care trebuie sa se imlineasca…
La voi cum vine? O asteptati?..
Ah, nu am zis cine vine! Dar este clar si asa, nu? 😉
Primavara vineeee!
intr-o luni, acum doi ani…
Hm, nu-mi vine sa cred, dar asa e! Deja doi ani au trecut… copacel-copacel… 😉
Am pasit timid si intr-o doara, intr-o lume noua de care nu prea aveam habar… doar vagi inchipuiri…
Apoi incet, incet m-a prins si m-am prins in tesatura ei, de zici c-am fost dintotdeauna unul dintre mii si mii de fire ce se tes si intretes in nemaipomenita, miraculoasa lume blogosferica…
n-as vrea si nu cred c-ar fi cazul sa fac un bilant, dar cateva lucruri tot am sa spun.
In primul rand si cel mai important ca nu-mi mai pot inchipiui viata mea cea de toate zilele fara aceasta lume…( chiar daca periodic sunt nevoita sa cam lipsesc de aici)
Oricum, aceasta lume a intrat definitiv in viata mea.
Stiu, suna patetic si pompos, si poate siropos chiar, dar asa e 🙂
Am prins radacini aici…
Am cunoscut o multime de lume. Acum sa zic ca toti mi-au placut – nu!
Dar am prins drag de cateva suflete de pe aici care le simt aproape, dupa cum simt, gandesc…
Am cunoscut atata lume buna! Oameni interesanti si talentati! Talente care ma impresioneaza si ma inspira uneori.
De multe ori le admir din umbra. Inca un plus al blogosferei. Daca te porti frumos 😉 poti sta cuminte intr-un ungher, citesti si asculti ce spun altii, admiri fotografii deosevite, scrieri sau versuri ce te umplu de frumos, sau te binedispun cu o gluma… alegi, dupa cum ti-e dispozitia sau… se intampla dispozitia sa te aleaga pe tine 🙂 cand ai o dispozitie proasta, citesti ceva frumos sau nostim si mergi mai departe prin zi senin, chiar daca afara ploua … 😉
Ehe-he, dar ce m-am intins cu povestitul!..
ma gandeam sa scriu doar vre-o doua randuri… asa ca – poftim la tort!
din ce a oferit nea google asta mi-a placut cel mai mult 🙂 dac-ar fi sa-l gasesc in vanzare precis ca m-as infrupta cu aceasta ocazie!
Va doresc tuturor o zi frumaosa si senina!
…
o sa fiu disparuta o vreme… 😉
va salut cu drag pe toti cei ce-mi pasiti pragul de obicei, dar si pe cei ce-au nimerit intamplator pe-aici…
sper sa revin cat mai curand si va trimit numai ganduri bune si senine! 🙂
miercurea fara cuvinte „tentatie”
Povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen
O promisiune indeplinita 😉
provocarea si inspiratia vine de la napocel 🙂
……………………………………………………………………………………………………….
fara cuvinte si la Clipe de Cluj,
abbibal, fosile, Lumea lui Alexandru, SoriN, tu1074, redsky,pandhoraa, coltu’cu muzica
cuvinte din trecut „traiesc alaturi de mine”
„Imi roesc mai multe idei si ganduri in minte in ultimul timp si despre unele as fi vrut sa scriu, insa nu ma pot axa pe nici unul, dar nici nu ma lasa in pace – se tot cuibaresc in capul meu… deaceea ca sa ma abat un pic de la ele si fiindca tot am inceput cu mici dezvaluiri, zic sa va prezint o parte din colocatarii mei.
Aceasta este Pufi. Are sange albastru si aere de aristocrata; vine sa-mi toarca la ureche doar cand vrea ea, nu-i place sa fie luata in brate si se plimba doar cu motani de rasa 🙂
drept urmare periodic imi face astfel de surprize 🙂
acesta este Tomasino, este si el un aristocrat – soareci nu mananca – nu stie ce-i asta. In schimb ii place mult sa doarma 🙂
oriunde 🙂
si daca uit cumva sa-i cumpar ceva bunisor de mancare se uita cu niste ochi la mine ca nici sa vorbeasca nu trebue; este scris in ei un repros clar de parca i-am mancat din farfurie 😉
ea este Luza,poate sa piara si de foame daca nu-i dau mancarea preferata 🙂 si de se intampla sa ramana usa la automobil deschisa sare numaidecat pe bancheta gata de drum , de zici ca merge cu masina de cand e ea; sau daca te asezi jos se catara in brate de parca ar fi ceva firesc.
Luza nu sta in casa e o catelusa de curte, dar cand e frig afara este invitata lui Tomasino 🙂
poate va urma 😉 ”
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
am ales sa repostez acest articol pentruca una dintre aceste fiinte, 2 luni si ceva in urma, a plecat pe drumul neintoarcerii… Luzica – asa o alintam…
dupa 5 zile in care nu a mancat nimic si in care am incercat zadarnic sa o hranesc, sa o tratez, in ochii ei tristi s-a oprit clipa…
miercurea fara cuvinte „pisici”
imi plac 🙂
mi-ar place si una din astea sa am acasa 🙂
povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen
azi, fara cuvinte;
http://stropidesuflet.wordpress.com/ ,http://redsky2010.wordpress.com/2012/01/18/wordless-wednesday-30/#respond
http://abbilbal.blogspot.com/2012/01/miercuri-55-37.html, http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/01/18/politic-2/, http://costin-comba.blogspot.com/2012/01/protesters-in-romania.html, http://fosile.wordpress.com/, http://pandhoraa.blogspot.com/, http://fewstuff.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte_17.html, http://desprediverselucruri.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte-16-omul-de.html, http://iulisa.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte_18.html, http://lhutanu.blogspot.com/2012/01/wednesday-without-words-miercurea-fara_17.html, http://www.scorpio72.wordpress.com/, http://profunzimi.wordpress.com/2012/01/17/geometrie-variabila/, http://coolnewz.info/2012/01/civism-miercurea-fara-cuvinte/, http://sarabesleaga.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte-3.html, http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2012/01/18/wordless-wednesday-13-utopii/,http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2012/01/18/wordless-wednesday-13-utopii/, http://rokssana.wordpress.com/2012/01/18/miercurea-fara-cuvinte-38-michael-dumas/, http://tu1074.wordpress.com/2012/01/18/miercurea-fara-cuvinte3-muranezii/
cuvinte din trecut „aprind in jurul meu lumini”
ianuarie 2011
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca bezna ma-nconjoara
sapand prin ea cu disperare
tunel spre cer, un drum spre soare
farame din mine le pun drept siguranta-
piloni ce au sa sprijine
increderea in mine…
ma tem sa nu se surpe
si cea din urma sansa
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca-astept de prea mult timp
privirea-albastra-a cerului senin
sa uit ca am uitat
sa traiesc in azi, sa visez la maine
si viitorul l-am ingropat
cu tot cu trecut in mine…
s-au intunecat pe fruntea mea prea multe ganduri
s-au ridicat in jurul meu atatea ziduri
…
mi-e dor de-un zvacnet de aripi
spre orizontul ce naste-n infinit
lumina zarilor albastre…
se merge greu pe drumul lung, cotit
insa-al meu suflet obosit
tot mai crede, mai incearca…
de n-o fi prea tarziu
aprind in jurul meu lumini…
…………………………………………………….
am lasat usa deschisa….
am lasat usa deschisa
luminile-aprinse
bradu-i pe-aproape
si colacii pe masa
pe undeva prin lumea virtuala
(poate ajunge mai repede)
am trimis si-o scrisoare
poate ne vine cu ninsoare
sa se-mplineasca
dorina de craciun
ca pentru-un om bun 😉
si-acum ca-ntotdeauna
v-astept de sarbatori
cu daruri ‘n a mea casa
dragii mei, colindatori!
http://www.youtube.com/watch?v=637G6m-pqTo
un Craciun frumos pentru toata lumea
cu daruri, cu lumina
cu ger afara si caldura in suflet!
cuvinte din trecut ” m-am imprumutat cu inca un vis”
in dor de ninsoare, care anul acesta inca n-a fost pe la noi…
17 decembrie 2010
…e o liniste alba, alba si pustie… fulgi mari si pufosi cad ireal de incet… si e frig de ingheata timpul intr-un ram de copac – bibelou frumos ambalat cu amintiri de fosnet verde …
Parca a incremenit totul intr-un alb imaculat ce contrasteaza dureros cu negru-gri sangerat de rana sufletului deznadajduit… iar fulgii continua sa cada la fel de incet, la fel de mari, pufosi si frumosi..
Blandetea lor alba cu miros de rece vine sa calmeze zbuciumul cuvintelor nerostite, clipelor netraite si viselor inghesuite in cea mai indepartata camara a sufletului meu… un balsam purificator, o terapie stranie.
Si in linistea alba apare deodata frumos contur de colind, colorat in culori tari de rosu si brad, clinchet cald de clopotel, miros de tamai si nuante de bucurii de parca cineva a deschis brusc o cutie cu povesti… si sufletul se copilareste alintandu-se/amagindu-se frumos cu ele…
iar fulgii continua sa cada la fel de incet
la fel de mari, frumosi si ireali…
intind bratele sa-i cuprind
imbratisarea lor vine alba ca o binecuvantare…
acceptarea e o treapta care urca sau coboara
m-am mai imprumutat cu inca un vis
si vreau sa cred ca treapta mea urca….
http://www.youtube.com/watch?v=b_Y5RMRpeuc&feature=related
cuvintele din trecut incep la psi si…
daca scriu si daca tac…
uneori, zilele sunt pustii, parca lipsite de viata si tristetea lor cu un lung suspin se aseaza pe suflet inchizandu-l parca intr-o capsula ce pluteste la mii de ani lumina, departe, peste posibilitatile imaginatiei prin cine stie ce nebuloasa…
atunci tac, mi se par absolut inutile vorbe, lucruri, planuri,agitatia din jur…
totul, capatand dintr-o data un ritm incetinit, fara sunet …
si atunci dispar din peisaj, sau umblu ca o naluca doar vizitandu-va din dorul de voi si/sau citindu-va, incercand egoist sa ma leg de gandurile voastre, de cuvintele ce parca uneori le aud si intonatia, si care imprima un pic de suflu, ca o luminita ce-si face drum catre capsula pierduta-n nebuloasa existentei mele…
alteori, viata isi ia ritmul zilelor inapoi, mult prea grabit si o simt pulsand de preaplin, adunand atat de multe in suflet,.. emotii ce se vor simultan exprimate, incat cuvintele-s prea putine sa le dea nume la toate deodata si devin mute, topindu-se neputincios in lumina ochilor…
si atunci tac…dar sunt mai prezenta si nu dispar in gauri negre,
acceptandu-mi incapacitatea, asteptand timpul, cand (indiferent cine paseste-n lacasul sufletului meu, nostalgia, tristetea, supararea, bucuria, sau rarisima fericire) cuvintele curg precum un raulet in dezghetare, intai incetisor, apoi cu tot mai multa forta isi cauta iesirea trecandu-si toate apele pe foaia alba, intr-un suvoi vertiginos de parca pixul ar scie singur si tot asa pana la ultima picatura/cuvant… sau mai nou, inundand tastatura de ma minunez cum degetele mele reusesc asa repede dupa ele, dupa cuvintele ce parca se scriu singure…
ma bucur cand se intampla aceasta,.. cand cuvintele scapa din inghet sau stransoarea sufletului meu, eu ma eliberez…si n-as putea spune de ce anume ma eliberez, dar asa simt…
altfel sta treaba cand scriu pe teme propuse (in cazul cand nu ma aflu in „vid”, capsula ce pluteste cine stie pe unde), atunci cuvintele mele isi aleg altfel drumul – fie ca vin in acelasi suvoi navalnic, fie ca picura zgarcit cate-un gand, dar care insista sa se pronunte…
in rest si in mare parte scrierile mele sunt scurte si simple spre naiv, ca niste emotii puse pe tava…
se mai intampla uneori sa scriu doar pentru tacerea foilor albe, un dialog cu mine insumi, mult prea neinsemnat pentru a-l scoate la lumina… iata si acum stau la indoiala, care buton sa apas: publica sau muta la gunoi…
iertarea
tu, cel increzut, indiferent si ursuz pana la ignoranta, acum stai pierdut cu mirosul fricii in vene…
te temi… te temi de timpul care le rastoarna pe toate, care macina stanci si risipeste orice ce parea batut in cuie…
stai pierdut in fata mea implorand intelegere si compasiune…
tu, cel care nu ai avut niciodata intelegere pentru mine, cel care nu ai vrut sa auzi durerea mea, cel care nu ti-a pasat cand si cat am suferit… tu, cel care
nu ti-a pasat daca am sa te iert vre-o data…
stai acum cu capul plecat, cersind mila mea…
mizand pe faptul ca eu nu pot sa calc peste-un suflet ranit si sa merg mai departe…
de ce? de ce ar trebui sa-mi pese mie acum?
…………………………………………………………………………………………………
textul face parte din ciclul provocarilor tema de luni initiat de psi
au mai raspuns provocarii:
psi,virusverbalis,redsky,sara,almanahe,dictaturajustitiei,tiberiu, cita,verovers, mitzaabiciclista
dedicatie
cineva drag mie isi serbeaza azi ziua de nastere. sper sa ajunga azi aici sa-si ia cadoul 😉
o zi de luni frumoasa va doresc la toti!
ECLIPSA DE MARTE 
Comentarii recente