priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Miercurea fara cuvinte incepe la Carmen

DSC_0152 DSC_0153 DSC_0156 DSC_0157 DSC_0162 DSC_0163

miercurea fara cuvinte incepe la Carmen DSC_0045 DSC_0049DSC_0069 DSC_0078 DSC_0079 DSC_0080 DSC_0086

Sigur, fiecare anotimp are farmecul sau si momentele sale deosebite. Si cu toate astea, fiecaruia ii sta inima la un anotimp anume. Anotimpul meu, care ma face sa ma bucur, asa, fara un motiv anume sau chiar in ciuda unor motive, este primavara. Odata cu ea simt un plus de energie, de sperante, de incredere … nu stiu ce se intampla, dar parca reinviu si eu odata cu natura… poate deaceea ca acesta este anotimpul meu… oricum, va doresc tuturor o primavara frumoasa!

daca-ar ninge…

copaci dezgoliti  trist isi poarta creanga fara frunza… case gri si suparate  se ascund in ceata-fum de dimineata… totul ar fi altfel daca-ar ninge…

dar asta doar in vis deocamdata… deocamdata. cel putin acest vis trebuie sa se implineasca. doar nu poate sa treaca iarna asa, fara sa ninga?..

imi sta un virus in sange…de mult timp… de prea mult timp …  otravindu-mi existenta picatura cu picatura…se zice ca e fara de leac… mare scorpie… eu m-am  abandonat deznadejdei – abis ce m-a cuprins si m-a purtat pe margini de prapastii, pe muchii de ratiune, prin cioburi de suflet… privind in jur cu ochi goi crampee de viata, unde exista dor, ca pe niste almanahe vechi din lumi indepartate,…

undeva intr-un colt de ratiune mai sterg dincandincand, praful de pe cuvantul justitie

justitie- divina, omeneasca- deoricare… simt ca se apropie… prea s-au rasturnat multe situatii… rascollind ca dintr-o cloaca urat mirositoare, adevaruri groaznice- lucruri ce n-am crezut ca pot fi… dar sunt…

se apropie deznodamantul… dar cu cat se apropie, cu atat nerabdarea e mai mare si vointa ma lasa acum, cand, parca n-a mai ramas mult… prea mare a fost rabdarea, prea lunga asteptarea… este de pe cand eram o fata tanara si naiva… iar acum am ajuns deja matusa… cu toate ca sufletul meu a ramas tineriu nefiind cosumat si acceptat tot ce puteam, sa ofer… a fost ignorat…

ar fi potrivit, poate, sa stau ca o pisica, la panda, sa nu scap momentul… ca o pisica sau ca o serpoaica, pentru a da lovitura de gratie…sa astept momentul binemeritatei rasplati….

tradari, ignoranta, agresii, umilinte… stau acolo, ca intr-o papornita din poveste… abia de le mai tine capacul… iar eu trebuie sa mai astept putin… si  mi-i frica, mi-i frica… ca o sa-mi fie mila… fiindca cineva trebuie sa cada.. si daca o sa-mi fie mila-o sa cad eu…

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

Detalii gasiti la Carmen

ma uit si nu vad, ascult si n-aud…

aceasta clipa neagra, dureroasa, incapsulata in timp, revine mereu ca un bumerang tot mai acut, tot mai taioasa… si nu foloseste la nimic sa fi trecut prin ea odata…

aceiasi neputinta care echivaleaza cu alternativa disparitiei fizice, aceiasi deznadejde ma cuprinde, aceiasi dorinta sa inchid timpul ca pe-o usa in fata ei… demult imi doresc asta… dar de manile mele se-ncolatacesc imprejurarile, rupandu-mi decizia din gand si infigand durerea in suflet…

clipa, numele tau e disperare

ma uit si nu vad, ascult si n-aud…

incerc sa gasesc un drum, altul decat pe care merg… dar chiar sunt drumuri care nu duc nicaeri, dar de pe care nu-i intoarcere.

nu, nu cred ca tot ce se face se face spre bine, nu cred ca-am invatat ceva din drumul parcurs de vreme ce nu pot schimba nimic…

nu cred ca pot vedea lumina, atunci cand clipa asta neagra mi-a intemnitat speranta si dorinta de a fi…

am toate cuvintele la indemana, sa-mi dau cu parerea ce-ar trebui sa faca cineva nimerit in aceiasi situatie.. stiu tot ce trebuie de facut… daca pe tabla de sah ar fi alte figuri, stiu care-ar fi miscarea perfecta… dar eu nu pot gasi drumul pe care mergand nu voi lasa in urma durere sau nu voi cadea eu…

ma uit si nu vad …