priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Miercurea fara cuvinte incepe la Carmen

DSC_0152 DSC_0153 DSC_0156 DSC_0157 DSC_0162 DSC_0163

miercurea fara cuvinte incepe la Carmen DSC_0045 DSC_0049DSC_0069 DSC_0078 DSC_0079 DSC_0080 DSC_0086

Sigur, fiecare anotimp are farmecul sau si momentele sale deosebite. Si cu toate astea, fiecaruia ii sta inima la un anotimp anume. Anotimpul meu, care ma face sa ma bucur, asa, fara un motiv anume sau chiar in ciuda unor motive, este primavara. Odata cu ea simt un plus de energie, de sperante, de incredere … nu stiu ce se intampla, dar parca reinviu si eu odata cu natura… poate deaceea ca acesta este anotimpul meu… oricum, va doresc tuturor o primavara frumoasa!

daca-ar ninge…

copaci dezgoliti  trist isi poarta creanga fara frunza… case gri si suparate  se ascund in ceata-fum de dimineata… totul ar fi altfel daca-ar ninge…

dar asta doar in vis deocamdata… deocamdata. cel putin acest vis trebuie sa se implineasca. doar nu poate sa treaca iarna asa, fara sa ninga?..

imi sta un virus in sange…de mult timp… de prea mult timp …  otravindu-mi existenta picatura cu picatura…se zice ca e fara de leac… mare scorpie… eu m-am  abandonat deznadejdei – abis ce m-a cuprins si m-a purtat pe margini de prapastii, pe muchii de ratiune, prin cioburi de suflet… privind in jur cu ochi goi crampee de viata, unde exista dor, ca pe niste almanahe vechi din lumi indepartate,…

undeva intr-un colt de ratiune mai sterg dincandincand, praful de pe cuvantul justitie

justitie- divina, omeneasca- deoricare… simt ca se apropie… prea s-au rasturnat multe situatii… rascollind ca dintr-o cloaca urat mirositoare, adevaruri groaznice- lucruri ce n-am crezut ca pot fi… dar sunt…

se apropie deznodamantul… dar cu cat se apropie, cu atat nerabdarea e mai mare si vointa ma lasa acum, cand, parca n-a mai ramas mult… prea mare a fost rabdarea, prea lunga asteptarea… este de pe cand eram o fata tanara si naiva… iar acum am ajuns deja matusa… cu toate ca sufletul meu a ramas tineriu nefiind cosumat si acceptat tot ce puteam, sa ofer… a fost ignorat…

ar fi potrivit, poate, sa stau ca o pisica, la panda, sa nu scap momentul… ca o pisica sau ca o serpoaica, pentru a da lovitura de gratie…sa astept momentul binemeritatei rasplati….

tradari, ignoranta, agresii, umilinte… stau acolo, ca intr-o papornita din poveste… abia de le mai tine capacul… iar eu trebuie sa mai astept putin… si  mi-i frica, mi-i frica… ca o sa-mi fie mila… fiindca cineva trebuie sa cada.. si daca o sa-mi fie mila-o sa cad eu…

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

Detalii gasiti la Carmen

ma uit si nu vad, ascult si n-aud…

aceasta clipa neagra, dureroasa, incapsulata in timp, revine mereu ca un bumerang tot mai acut, tot mai taioasa… si nu foloseste la nimic sa fi trecut prin ea odata…

aceiasi neputinta care echivaleaza cu alternativa disparitiei fizice, aceiasi deznadejde ma cuprinde, aceiasi dorinta sa inchid timpul ca pe-o usa in fata ei… demult imi doresc asta… dar de manile mele se-ncolatacesc imprejurarile, rupandu-mi decizia din gand si infigand durerea in suflet…

clipa, numele tau e disperare

ma uit si nu vad, ascult si n-aud…

incerc sa gasesc un drum, altul decat pe care merg… dar chiar sunt drumuri care nu duc nicaeri, dar de pe care nu-i intoarcere.

nu, nu cred ca tot ce se face se face spre bine, nu cred ca-am invatat ceva din drumul parcurs de vreme ce nu pot schimba nimic…

nu cred ca pot vedea lumina, atunci cand clipa asta neagra mi-a intemnitat speranta si dorinta de a fi…

am toate cuvintele la indemana, sa-mi dau cu parerea ce-ar trebui sa faca cineva nimerit in aceiasi situatie.. stiu tot ce trebuie de facut… daca pe tabla de sah ar fi alte figuri, stiu care-ar fi miscarea perfecta… dar eu nu pot gasi drumul pe care mergand nu voi lasa in urma durere sau nu voi cadea eu…

ma uit si nu vad …

uneori moartea se amesteca cu viata dea valma intr-atat, incat pierzi un pic din acuitatea celor intamplate… defapt moartea intotdeauna sta destul de aproape de noi , doar ca nu-si face simtita prezenta… uneori insa, ii simtim respiratia drept in spate…  rece, muta, grea si cumva stranie… nechemata, neasteptata, dar prezenta mult prea mult peste intelegera  noastra…

Imag011

 

textul participa la duzina de cuvinte, jocul de sambata cu cele 12 cuvinte impuse (echilibru, buzunar, vremelnic, nestemate, desprinse, anotimp, cheita, dimineata, exigenta, blazare, balans, soare)Detalii gasiti la psi

******************************************************

Orgoliul unui barbat cu tot ce se vrea inclus in aceasta notiune/definire(ma rog, in dependenta de nivelul inteligentei si bogatia interioara, or ajung sa inteleg ca astea doua nu-s una si aceeas) nu-i permite sa infaptuiasca unele lucruri, sa faca careva pasi sau sa-si permita sa simta mai mult decat e permis ca regula.(hm, le-am cam incurcat, dar tot pe-acolo e)

E un fel de balans menit sa-i mentina un fel de echilibru( iluzoric dealtfel). Oricum, devine un soi de blazare, fata de acele nestemate desprinse din adancul sufletului in momentele de mare fericire sau suferinta mare, astfel sortindule menirea unor false sticlute uitate intr-un buzunar departat al constiintei si simturilor.
Astfel, crezand ca intra intr-un anotimp al puterii si increderii in sine. Si poate ca asa si este. Uneori. Doar ca toata exigenta sa nu poate anula caracterul vremelnic al anotimpurilor.

*****************************************

– La multi ani, taticule!
– Sa fii sanatos, sa traiesti multi ani, sa… sa… de emotie Nuta uitase tot ce pregatise sa-i spuna taticului ei drag de ziua lui.Se opri descumpanita, cu telefonul in mana, nestiind ce sa mai zica.
– Printesa mea, ingerasul meu frumos!… Un soare bland si luminos rasarea in inima lui Sava la auzul acestei voci. Era fetita sa, printesa sa. Vocea ei dulce continua sa se reverse ca un balzam pe inima sa lecuind si rascolind in acelas timp.
– Taticule eu te iubesc mult… noi te iubim, se corecta copila, tragand cu ochul catre mama sa.  Ana facu un semn incert din cap incercand o inchipuire de zambet.
– Da, noi te iubim si… si…
–Taticule, cand vii acasa?-fraza ii zbura de pe buze automat, involuntar practic, ca un fruct ce de mult s-a copt si nu mai are  alta cale, decat sa cada…
– –- … Sava deschise gura, dar deodata toate cuvintele i se orira nod in gat.., iar in sufletul sau se addunasera  toti norii… el mai facu o incercare sa zica ceva, dar scoase doar un sunet surd si neclar.
– Taticule… de ce taci… taticule!.. Nuta cu mintea sa de copil intelese ca ceva nu e bine, ca ceva s-a intamplat… dar ce?… de ce tace? de ce nu spune nimic?
Lacrimile-i se paingenisera-n ochi, gata sa rupa zaplazurile si el simtea ca nu mai are nici o putere sa le tina acolo inchise. Inabusind cu greu un suspin gemut, dar invins de lacrimile ce-i ardeau fata el mai facu un efort:
– Printesa mea, eu… eu o  sa te sun mai tarziu… Sava inchise telefonul si  absolut daramat se prabusi in fotoliu. Apoi se ridica si iesi glont din casa, trecand rapid prin curtea larga spre padure. Acum  doar padurea va sti ca astazi Sava a plans. Ea nu  spune la nimeni .
Nuta, fara sa-si dea seama, gasise in aceasta dimineata cheita de la armura sufletului sau.

miercurea fara cuvinte
povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen

linogravura_maria_verdeDrumul vietii pare-a merge drept
dar de fapt noi nimerim in cerc
si ochiul mintii tot ne minte
ca am tot merge inainte.

Convinsi ca drumul nostru-i drept
ne  invartim buimaci in cerc
dar pan la urma ochii mari deschisi
descopera un cerc inchis.

Si-atunci cu disperare
incepe marea cautare…
sper si eu sau cel putin incerc
sa gasesc iesirea din cerc…

LA MULTI ANI!!!

q4KCz6XThA0

clubul psi

eu „tac” de mai mult timp… si motive ar fi mai multe; mai importante si mai putin importante, dar nu despre asta este vorba acum… acum,.. acum chiar nu puteam sa tac… si am rupt  cate putin din timp si din tacerea mea pentru a spune macar  cateva cuvinte… si chiar daca-o sa sune banal si prea sarac pentru tot ce ma leaga, ce inseamna si ce simt eu eu pentru el, totuna o sa spun: clubul psi a devenit ceva foarte important pentru mine… chiar daca nu scriu regulat si in ultimul timp spre deloc, oricum…

am intrat in acest joc de cuvinte , de scrieri si de versuri frumoase(scrise de oameni frumosi si talentati) pe vremea cand inca era doar  un joc… na, ca si acum e un joc, dar un joc serios, cu greutate… si psi este cea care a mentinut acest joc,  a dat suflet clubului psi asa cum numai ea stie, cu multa pricepere si carisma…

asi fi vrut inca multe sa spun despre clubul psi si despre acele minunate persoane pe care le-am cunoscut prin intermediul lui… si imi pare rau ca trebuie sa ma opresc aici, dar chiar trebuie sa ma opresc… sper sa revin la comentarii cu mai multe „aduceri aminte”

in final vreau doar sa mai zic ca ma bucur mult sa ma aflu printre membrii acestui club si le multumesc tuturor care vin aici mai des ori mai rar..

si lui psi, in special, pentru clubul psi si pentru ca (am mai spus-o si o mai spun) e un suflet bun si frumos… de talentat nici nu mai zic…

tacere…

departare
tacere
si timp –
greu, ca niste pietre pe suflet se lasa
tacerea, mai rau decat toate, santuri in inima sapa…7727
eu ma prefac ca nu vad, ca n-aud si ca uit
cum asteptarea s-aduna ca apele-n mare.
doar ca de-o vreme apele-i mari ma iau in valuri…
masor asteptarea cu rabdarea si tacerea cu timpul
stiu ca tacerea ta nu-i tacuta, ci-i doar o imprejurare
cu reguli ce dicteaza – stiu… cred.
dar cateva lacrimi disperate au pornit sa te caute
in tacere, in departare, in timp
le intorc inapoi, le inghit, le zambesc – eu sunt tare
mai pot sa astept…
si timpul uitarea mimeaza
sper doar sa-ti fie bine
oriunde ai fi, iar gandul meu o sa fie cu tine…

miercurile fara cuvinte incep la Carmen


sursa Google

Povestea incepe la Carmen.

perfect


Constient sau nu noi toti tindem spre perfectiune…
Oare ce s-ar intampla daca intr-o buna zi s-ar realiza aceasta tendinta?..
Am trai intr-o lume perfecta.
Am putea oare?..
Ma rog, fiecare intelege in felul sau aceasta notiune… de aici automat – subminarea acestei posibilitati.
Mai bine, mai rau?.. sau de ajuns sa fim pursisimplu buni?

de toamna..

Omagiu Toamnei

Stii, eu nu te-am iubit niciodata

Nu te-am asteptat cu nerabdare, nu te-am cantat in vers

Si-ntotdeauna te-am scos drept vinovata

Pentru toate cate-n viata nu mi-au mers…

Tu, in schimb , ignoranta-mi trecand cu vederea

M-ai iubit sincer, neconditionat

Daruind-uti toata averea

Covoare-aurite sub talpi mi-ai insirat

Ce-i drept mai plangeai cateodata

Cu lacrimi prealungi, zile-ntregi

Probabil erai disperata

vazandu-mi tristetea, cercand s-o-ntelegi…

Ah, Doamna mea, Toamna! Toamna mea, Doamna!

Am fost un copil razgaiat!

Tu iarta-mi ignoranta si chiama-ma iara

caci eu de asta data te-am asteptat

Sa gust din dulceata darurilor tale

Crizanteme si soare-n gutui

Sa pasesc prin aurul covorului moale

tu, povestea vietii sa-mi spui…

Povestea incepe la Carmen

 

E sambata. Iar sambata la   clubul psi  ne jucam cu duzina de cuvinte 🙂

detalii gasiti la psi , unde va puteti inscrie in caz ca doriti sa participati si voi la jocul nostru.

cuvinte impuse:  vers, liniste, fereastra, bland, frunza, dor, ieri, soare, mugur, statornic, caus, scara.

…………………………………………………………………………………………………………

amintirile-si deschid fereastra

catre ieri, catre trecut

si  statornic imi aduc

tabloul despartirii noastre:

zi frumoasa, zi cu soare

ochii mei te-nbratisara bland

in manile-ntinse, palme-caus

un dor isi puse suflarea…

liniste, de parca totu-n jur a amutit

cu greu iti gasesti cuvinte

si parca tacerea ne-nghite

te-ascult si parca incet as muri…

te-am pierdut in acea vara

m-am pierdut atunci si eu

intre azi si intre ieri-

am cazut ca frunza-n toamna

te-am pierdut si m-am pierdut

undeva sub sal de iarna…

coborand a anilor scara

noi ne pierdem si mai mult…

inzadar sfidand uitarea, tot mai des si mai intens

intr-un mugur inghetat

sub pecetea”am uitat”

doru-si neaga acceptarea inviind constant in  vers .

scrierea face parte din jocul de sambata a clubului psi.
acolo gasiti si detalii si un tabel in care va puteti inscrie in caz ca va pica la inima duzina de cuvinte 😉

cuvinte impuse: languros, lacustru, lacom, larma, lacrima, latent, licurici, limpezi, livadă, licoare, liniste, limanuri

…………………………………………..

tarziu, seara, liniste, singur…

lacom candva de cuvinte calzi

mangaetoare
suflet pierdut in jungla-oras
in noaptea din oameni

demult nu mai cauti limanuri

demult in inima-un gol ti-ai ramas…

seara, tarziu, singur, liniste

departe  larma  de-afara

lacrima -n ochii limpezi…

coboara

 licurici in a sufletului livada.

liniste,  singur,  tarziu, seara

 latent amintirea pasii-si masoara

un colt de lume, departe apare

ochi de suflet  soarbe languros

ah,  doar un  vis e, dar cat de frumos..

inima-si prinde aripi si zboara,

peisajul lacustru-i ofera popas

lacom soarbe-a implinirii licoare-

si simte, si simte, si simte…

(eu stiu)

pan la durerea din os.

singur, liniste, seara, tarziu…

ecou-

-omule, inima pe unde ti-a ramas?…

26 03 10

Cand tu erai
eu iti spuneam – dumneata
si erai cea mai aproape de mine.
Cand tu erai
cerul intotdeauna avea o bucata de senin, pentru supararile mele
si dimineata era o dulce venire
din povestea somnului.
Cand tu erai
eu nu credeam, ca poti sa nu mai fii,
ca zarile te vor lua intr-o buna zi,
care nu va fi deloc buna.
Cand tu erai
eu eram mica, chiar si cand eram mare
iar cand tu nu ai mai fost
eu am crescut brusc, intr-o singura zi
si nu am mai putut sa fiu mica,
dar nici puternica precum eram.
Ma dor aceste cuvinte la trecut –
cand tu erai…
Ce greu se lasa peste mine dorul
si se strecoara timpul intre noi
mai nemilos ca departarea,
mai adanc decat uitarea.
Ma cufund
tot mai mult
in trecut…
De promisiuni ce iti faceam
eu mai uitam,
cand tu erai
se intimpla sa ma astepti –
eu nu veneam.
Acuma, tare-as vrea sa vin
dar tu nu mai esti…

Nu prea ma am cu lepsele dar la unele simt nevoia sa raspund. Deci:

1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.
6. Nu da tag-ul înapoi!

Asa, dar – 11 lucruri despre mine:

1. sunt o persoana sociabila si daca nu sunt suparata si nu am vre-un necaz, gasesc limba comuna aproape cu oricine, indiferent de varsta, profesie sau caracter.

2. nu suport rautatea, prostia si intoleranta.

3. vorbesc mult(cand am cu cine)  🙂 mult simt cum ma ia valul si nu ma pot opri

5.   tac mult(cand sunt suparata) mi-e peste puteri sa scot si un singur cuvant

6. e de ajuns un singur cuvant sau gest ca sa mi se strice dispozitia si sa-mi stea de-a curmezisul toata ziua.

7. imi plac delfinii, pinguinii si pisicile de tot felul-mai mari mai mici si cele pe care nu m-as aventura sa le scarpin pe sub barba 😉

8. o naiva incurabila, cred ca toti oamenii sunt buni, pana la proba contrarie

9. o romantica incurabila,  care crede-n frumusetea sufletului, tesand fir de poveste pe aripa de vis

10. nu-mi place sa recitesc carti, sau sa vizionez de 2 ori acelas film(doar cu unele exceptii)

11. asa si nu m-am  dumirit daca imi place sa calatoresc sau nu; in idee mi-ar place, dar cand trebuie sa pornesc la drum ma apuca un fel lehamite si un dor de casaaaa…

acum sa vad ce-i raspund lui Redsky, ca ea si-a facut pomana de mi-a pasat leapsa 🙂

1. Ce preferati o lancezeala pe malul marii sau o plimbare in ritm ascendent pe carari de munte?  /// ma tenteaza ambele, deopotriva 😉

2. Va influenteaza vremea sau aveti o buna dispozitie greu de miscat din loc? /// meteoinfluentabila, din pacate

3. Urmariti scena politica? De ce?/// mai rar in ultimul timp. de ce? hm, iau lectii de actorie 🙂

4. Cat de des va admirati in oglinda? la fel-mai rar in ultimul timp- e o mincinoasa(oglinda) 🙂

5. Considerati ca oamenii se pot schimba? ca regula- nu.

6. Aveti o trasatura de caracter pe care n-o suportati? (nu neaparat a voastra!)/// trufia

7. Cate puteti tolera unui prieten?/// multe, dar pana la o vreme

8. Adevarul e benefic sau deranjeaza?/// e necesar

9. Filme sau carti?///  carti, cand am de ales

10. Va place sa fiti magulit? De ce? nu. nu-mi place linguseala

11. Autodepasirea ca da sentimentul de victorie sau doar o oboseala inutila?/// nici una nici alta , uneori poate fi doar o necesitate.

acum intreb eu 😉

1.insisti sa duci ideea pana la capat sau o lasi balta daca  discutia a luat alta intorsatura?

2. negru sau alb? vroiam sa mai intreb rece sau cald 🙂

3. azi(de exemplu)  prietenul/prietena ta arata deosebit de bine; simti nevoia sa-i spui imediat sau faci o remarca doar  pentru sine?

4. ai facut o promisiune si s-a intamplat sa n-o poti onora, te revansezi cumva altfel, altadata sau dupa scuzele de rigoare treci peste?

5. asteptarea este un chin sau nu te deranjeaza?

6. zbor cu parapanta sau cu avionul?

7. superstitios/superstitioasa?

8. daca se nintampla sa fii confundat cu cineva te deranjeaza?

9. te acomodzi usor la schimbari sau nu prea?

10. ai vrea sa schimbi ceva esential in viata ta sau  toate-s bune asa cum sant?

11. de la gand si pana la fapta e drum lung sau tot ce-ti pui in gand infaptuesti cat mai curand?

si acum leapsa merge la….  almanahe
anacondele

Dictatura justitiei

psi

sorpio
tibi
vero
virusverbalis
Tury
si cine o vrea desigur este invitat sa o prea, cam asta este 😉