VINE

Intotdeauna o asteptam cu nerabdare, ca un copil bucurandu-ma de venirea ei…

Si acum o mai astept la fel, dar anii au mai luat din acea bucurie copilareasca, lasand in schimb o dara de tristete… oricum ma bucur s-o stiu aproape.

In ultimul timp nu prea am scris… motive sunt mai multe, dar unul din ele este refuzul de a mai scrie despre lucruri triste si neplacute care se tin lant de am senzatia ca nu se mai termina… iar sosirea ei  a fost si va fi pentru mine (sunt sigura, intotdeauna) un motiv de bucurie…

E ca o lumina ce vine sa insenineze fruntile posomorate si-nnourate de griji si ganduri…

Vine ca promisiunea zilelor calde si senine.

Desi e inca frig afara, energia ei pluteste deja prin aer.  O simt cum se cuibareste incetisor in sufletul meu  ca o speranta, ca o nustiuce  care ma scoate din frigul grijilor de mane…

Asa o simt eu ca vine, cand vine… prin tot frigul iernii ca un vis frumos care trebuie sa se imlineasca…

La voi cum vine? O asteptati?..

Ah, nu am zis  cine vine! Dar este clar si asa, nu?  😉

Primavara vineeee!