Cind sunt trista, suparata si poate nici eu nu mai stiu ce am (se intinpla des).Ma duc la ele, la fereastra, sa vad daca le trebue apa, sa le curat de flori si frunze uscate, sa le intorc cu fatza spre soare … si dupa asta ma simt mai bine.
Ieri, am vizitat blogul Soacrei Mici. Postul era despre intimplarea, care a dovedit sa intre in gura la mai toate posturile tv din Moldova. vezi http://soacramica.ladyclub.md/?p=6062 Un comentariu mi-a declansat o serie de reflectii, ginduri, care se invirt in capul meu de mai mult timp . De fiecare data, cind aud la tv intimplari gen;ca cutare dobitoc si-a violat sora sau fiica; sau capra lu lelea Ioana a trecut gardul la vecina si ia mincat vazra – ramin socata. Si nu de faptele in sine, chiar, daca acestea sunt oribile sau penibele – ci de faptul, ca acestea ajung sa devina o STIRE la un post tv . Ma nedumereste si mai mult tendinta unora de a indreptati ,cumva, faptul, ca programele de stiri sunt umplute cu tot felul de gunoi informational . – Vezi, doamnme, – e criza informationala! O fi, nu zic, – dar puneti domnilor 20 minute programul de stiri – nu 40, daca e criza si n-aveti ce zice ! (cu toate ca multi ar obiecta la aceasta afirmatie si ar da si exemple ) Nu e o scuza, dar din pacate, aceiasi tendinta se observa si la posturi tv rusesti si romanesti. In goana de a mari audienta se dau stiri cit mai socante si nu conteaza, ca se calca pe principii si se intrece orice masura. Cu siguranta, astfel de stiri nu stirnesc admiratia fata de un post tv. Si nu e criza de stiri, ci mai degraba – CRIZA BUNULUI SIMT.
O,doame, ma iarta, pentru putina-mi credinta,
Pentru multele greseli si rea-vointa.
Stiu – mi-aduc aminte rar de tine
Si atunci, cind nu mi-e bine.
Cind bezna ma-nconjoara, cind ma sufoc
Si incep sa ma doara toate launloc.
Cind mi-e greu sa respir, sa exist
Si te rog:- da-mi puteri sa rezist!
Iar ma-ntorc la tine s-acum ca-n alte dati.
-Rogu-te de inclina unghiul crudei realitati…
Ploua cu lacrimi de dimineata
ploua in mine.
Stau la fereastra
tot trecutul meu sa-ntors
pe dos…
In cine s-arunc cu ziua asta
sa-mi treaca?!
Ploua cu lacrimi
pe covor, pe geanta
pe apa din baie.
In jur e ceata si gheata.
Unde sa ma-ngrop
sa n-aud cum ploua in mine
cu regrete
cum ploua furia si-ngenunchiaza
acel vis frumos si naiv
aruncat in glod?..
Ploua cu lacrimi
pe pat, pe carti, pe telefon.
Trag cu putere
de usa durerii –
incuiata
si cheia pierduta –
ploua cu lacrimi in mine
ploua de-un secol…
Ma inunda, ma distruge –
ma doare
si se frange
ultimul cui in care sta
o speranta atarnata…
S-acum pe care drum
sa pornesc s-ajung
pana… la mine?
In ziua -n care ve-i veni
vor inflori florile – toate
si pasarile toate vor canta.
Cerul ma va-nbratisa
in ziua-n care vei veni
si nu voi mai fi a mea.
Eu voi primi aripi si zbor
si tie-ti voi darui o stea
din cununa de stele
ce noaptea-mi va pune pe crestet
cu flori de”nu ma uita”,
pentru-a mea asteptare,
in care,
a incaput viata mea.
E lucru stiut fiecare cioara-si lauda puiul. Pentru fiecare parinte copilul lui este cel mai bun, cel mai frumos, cel mai destept si cel mai talentat. Si daca pe linga asta, copilul are intradevar careva talente sau calitati deosebite, atunci mindria parintelui, da peste margini, ca aluatul pus la crescut. Si orice parinte iubitor, cauta sa motiveze, sa sprijine dezvoltarea de mai departe a calitatilor, talentului cu care l-a binecuvintat natura. Pina aici toate bune si mai bune. Bune, pina cind, mindria care le umple sufletul,nu se transforma intr-o obsesie de a-si vedea odrasla cea mai dintre cei mai. Si nu conteaza pretul. Nu conteaza, ca sunt supusi unui risc, care nu ei si l-au asumat. Copilul, spre deosebire de un om matur, nu are putere de decizie – parintii hotarasc pentru el cu ce sa se ocupe si pina unde va merge in atingerea unui scop. Nu este o limita definita, legal prevazuta, care sa zica: STOP!, pina aici, mai departe poate fi pericilos pentru sanatatea mintala sau fizica a copilului. – Ca sa fie mai clar despre ce vorbesc; ieri am privit pe ProTV emisiunea Happy Haur, despre un baetel, care dupa cum spunea Catalin Maruta, moderatorul emisiunii, a facut ravagii pe YouTube, cu performantele sale de atlet, la numai 5 ani. Initial, am avut un sentiment de mare admiratie fata de acest copil, dar pe parcurs, tristetea din ochii sai mi-a lasat un gust amar. In timpul demonstrarii performantelor sale aveam senzatia ca-i la limita posibilitatilor,ba chiar in pericol… Dealtfel antrenorul, invitat la emisiune era vizibil controversat, si a incercat sa atentioneze tatal copilului asupra riscurilor ce implica practicarea sportului dur(ridicarea greutatior s. a.) la aceasta virsta frageda si ca ar trebui sa-si dezvolte capacitatile neobisnuite strict sub supravegherea specialistilor.(nu cred ca tatal lui avrut sa-l auda)
Oare gresesc eu, oare vad eu ceia ce nu este…
Totul merge inainte
Totul vine inapoi.
Cred in mine si in tine,
Cred in viata si in noi.
Liber cugetul sa-mi fie ,
Sa visez vreau sa pot.
Cind speranta reinvie,
Lasa-mi-o, te rog!
Viata nu e poezie
S-o citesti de multe ori.
Vine, este si se duce
si ramine doar o …(nu vreau sa zic)
Afara e frig…Soarele a inghetat pe undeva pe sub nori. In casa e cald, electricitate pe post de soare, dar in suflet – rece si pustiu… Rutina zilelor vine cu izul sau de inutilitate sa puna punct… Exist. Trebue. – CUI ? DE CE ? PENTRU CE ? -Intrebari fara raspuns. De sub nori se iteste timid o raza de soare ca o raza de speranta… -Stiu, stiu ! Vreau sa vina primavara ! Numai ea, cu puterea ei miraculoasa de reinviere e in stare sa ma scoata din aceasta amorteala apatica. Gandul la ea deja a colorat acesta zi posomorita!
ECLIPSA DE MARTE 
Comentarii recente