miercurea fara cuvinte DANSURI CA LA 6 ANI

povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen

un zambet pentru ziua de luni CEL MAI MOALE PAT

cuvinte din trecut AI SPUS…

O1 OCTOMBRIE 2010

Ai spus ca vei veni…
si nu eu te-am rugat
ai spus ca ma vei cauta
ca ma vei gasi
ai promis cand ai plecat
oriunde nu m-ar duce soarta
ai spus ca vei veni…
fiinta credula si naiva
de ce-ai crezut, ce-ai asteptat?..
drumurile noastre intratat s-au departat
incat nici nu mai stiu daca existi
nici nu mai stiu
daca astept
sau daca mai vreau sa vii…
Nu, n-am uitat
si nici nu voi uita vre-o data
toamna cea cu ochii tristi
ce plangea cu frunze aramii
si cerul ce se-neca in plans
cu stropi de ploaie reci
vazand ca pleci
stiind ca nu mai vii

Azi nici nu mai stiu
daca as vrea sa vii
sau daca mai astept
azi e atat de tarziu…

cuvinte din trecut si-au mai amintit tiberiu, psi, vero, sara, dictaturajustitiei

duzina de cuvinte PARFUMUL AMINTIRILOR

Firicele fragede rasarite intr-un verde crud, cuprinse intr-o usoara neliniste de respiratia calda a pamantului, aduse-ra cu ele prima culoare. Copacii plini de floare ca niste arcade impodobite pentru sarbatoare ningeau petale si polen. Soarele, unul dintre faurari zambea bland imprastiind darnic cate un manunchi de raze.
Totusi unele lucruri mai greu isi schimba forma si esenta. In departare padurea privea gri ca o straina si doar arbustii de la poalele ei, imbatati de suflul primaverii, se dezlantuira intr-un contur alb-roz, incatusand gri-ul in padure.
In livada, insa, triumfa parfumul renasterii cu note dulci de cires, cu acorduri de pamant si de crud.
Aceasta livada cu miresmele ei imi rasare in memorie si le simt aevea unei brize, cand amintiri dezancorate ma duc catre anii adolescentei, atunci cand flacara vietii numai isi lua avant, arzand alb-infiorat.
A fost atat de demult… Ma uit in urma si abia recunosc acea fiinta atat de increzatoare, cu atatea vise, plina de-o bunatate naiva si cu o mare dorinta de viata.
Toate au ramas in urma, departe, in livada cu ciresi…
Vise strivite, dezamagiri si tradari au cazut ca o cenusa peste rani insangerate. Drumul vietii ma merge prin covorul parca tesut, parca negata,
Uneori, amintirile se desprind ca niste frunze, cazand peste rutina gri cu parfumul lor de verde crud, de flori de cires si pamant ud…
……………………………………………………………….

textul face parte din duzina de cuvinte, provocarea de sambata lansata de psi.
duzina de cuvinte o intalniti si la psi, marina, abisuri, vero, grig, redsky, tiberiu, roxana gina, labulivar, scorpio, ganguritu, cristiangheorge, dictaturajustitiei, dagatha, sara, carmen …

miercurea fara cuvinte SOMN

Povestea incepe la Carmen

un pic de nostalgie

duzina de cuvinte PEDEAPSA

continuare, text din ciclul  povestiri despre Sava

Sava facu inconjurul imprejurimilor oprindu-se in poiana cu nisip aramiu, ca de obicei, cand nelinistea intrebarilor fara raspuns dadea peste margini ca un pahar preaplin.

Toate necazurile ce se intamplara cu el in ultimul timp le simtea ca o pedeapsa.

Se simtea vinovat… Pentru ce? De ce?.. N-ar fi putut sa spuna, dar asa simtea.

Ingropase  in sine orice cuvant, orice gand despre ea.  Iar  acum in aceasta casa care-i poarta numele, naluca ei  il urmareste in vis, ii invadeaza gandurile… intorcandu-l catre acea vreme peste care pusese lacatul uitarii.

Se intamplase cu ani in urma… atat de demult incat ii vine greu sa creada ca atat a trecut…

Andrei si Valeria, prieteni buni erau dintotdeauna, fapt ce nu-l interesa si nu-l afecta nici intr-un fel, pana cand aceasta… acest (nu-i gasise un nume) sentiment nu-i batuse la poarta; pana cand aceasta pasare rara( in existenta careea nu crezuse) nu poposi pe umarul sau stang, facandu-l sa tresara cu fiecare zbatere de aripi .

Sava constata cu uimire ca exista! Cu uimire si… durere, fiindca doar acum primise si capacitatea de a vedea acea lumina care rasarea in ochii lor atunci cand se priveau, invaluindui parca intr-un nor asezat undeva mai sus de orizont.  Si acolo in norul cela nu era loc pentru el si nici n-ar fi indraznit vre-o data sa tulbure  cumva aceasta lumina…

Pasarea de pe umarul sau cobora in temnitele sufletului sub cele mai grele lacate, ca nu cumva din intamplare sa-i scape vre-un suspin din trilu-i trist.  S-a inchis in sine si a umblat mai multe zile tulbure de nu-l mai recunostea nimeni. Evita orice intalnire cu Valeria, orice intalnire cu Andrei. Isi cauta linistea departe de ei si fiindca n-o gasea cauta chipul ei peste tot: in colegile de liceu, prietene, in orice fata de pe strada… dar oriunde nu-i cadea privirea nicaieri nu regase sclipirile de soare ai ochilor dragi…

… ii era rau, rau de tot.

Era greu sa tii acea pasare inchisa, suspinul ei jalnic razbatea din adancurile temnitei sale. Ii era frica ca cineva o va auzi. Incepu sa evite pe toata lumea.

Dintr-un baiat vesel si glumet se prefacu intr-un tip ursuz si mohorat. iar in minte-i se invartea incontinuu, ca o placa stricata, aceeasi intrebare fara raspuns: de ce?

………………………………………………………………………………………………………

Cu greu acceptase acea invitatie. Unul din prieteni isi serba ziua in oras.

Cand intra in local avu o senzatie ciudata ca acusi se intampla ceva. si se intampla; fata cu par nucariu ce sedea cu spatele intoarse capul. Sava ramase  intepenit.

– Hai, treci ce te-ai oprit de parca ai prins radacina acolo? il chema prietenul sau razand.

-Vino sa-ti fac cunostinta cu Ana. Este vecina mea, s-au mutat de curand in Bunesti.  Ana, el este Sava.

Abia cand se apropie isi dadu seama ca este vorba, pursisimplu,  de o asemanare izbitoare. De departe,  insa,  era leit Valeria.

Fara sa-i mai dea ragaz sa se dizmeticeasa, prietenul sau ii sopti la ureche ca ar fi bine s-o invite la dans inainte de asi ancora privirea in ochii ei, ca altfel pare caraghios.

Aproape din inertie , o invita la dans, reusind astfel sa schimbe unghiul privirilor celor de fata, dar si unghiul gandurilor sale.

Ea nu este Valeria, este Ana… Ana… cauta infrigurat in ochii ei parca un raspuns, parca o confirmare.

Un zambet copilaresc se cuibari pe fata Anei si… amintirile  cazura in iarba ca o lacrima nestearsa a timpului trecut.

…………………………………………………………………………………………………………
Sava isi trecu grabit mainile peste fata, vrand parca sa alunge toate amintirile, toate gandurile…

Nu. Adnrei nu va sti niciodata, nici Ana… Acea pasare se va pierde pe undeva prin temnitele sufletului cantandu-si cantecul mut…

dar  cu toate staruintele lui, suspinul ei, razbatuse acum, la suprafata in lumina alba a  realitatii…

si el nu este decat un simplu om; nu poate face mai mult decat ii sta in putere…

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

duzina de cuvinte incepe la psi
si continua la redsky , cita, vero,  scorpio,  virusverbalis , abisuri ,  dictaturajustitiei ,  cristiangheorghe
, Marina
Valentina

urma

Primavara ti-a zarit urma

in verdele crud

in flori de cires

in zambetul nud

din ape ceresti.

Vara-ti calca pe urme

cu calde ploi

cu flori de tei

cu un dulce noi

rasarit in ochii ei.

Toamna te gasea plangand ca-n ceasul de pe urma

pentru darurile ce nu s-au daruit

pentru dorurile ce-au ruginit in frunza

cu cel mai frumos vis zdrobit

ce incepuse  din vene sa curga

Iarna-ti asternea mangaeri peste dureroasa urma

ca o uitare punea vesminte albe…

pe sufletul insangerat

sa-nghete focul ce-l tot arde

se straduia in van…

Caci timpul ce tot trece, urma-ti

doar o innoieste…

urma incepe de la psi
alte urme; vero, virusache, redsky, scorpio, anaid, cita, tibi
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/10/un-divort-in-urma-unui-ghicit-in-carti/

cuvinte din trecut “gingasa si tandra mea fiara”

29 octombrie 2010

 

Cerul se perinda tulbure in clipa ancorata-ntr-un strop de vesnicie, aducand de undeva adierea unor sunete intr-un piano amagitor…
…toata fiinta ei se umple incetisor de acorduri dulci-nelinistite, ce-i patrund treptat pana-n ultima celula, pana-n prima rasuflare… corpul ei prinde viata ritmurilor, unduindu-se usor ca un val, ca o ramura, ca un dor, ca un suflet ce prinde aripi, descoperind inaltimi de fior, ce vede lumea de sus frumoasa….deschizandu-se intr-o explozie de sentimente… si toata lumea-i a ei … danseaza, danseaza, danseaza… e aevea sau e vis… sau e aevea unui vis… lumea care-i surade… bratele sufletului care simt atingerea infinitului… „nu e nimic si totu-si e/ o sete care-l (o) soarbe” … pluteste suflet visator, pluteste… traeste clipa vesniciei, simte-i gustul … fiindca sfarsitul e aproape…
si… cade brusc ca o pasare ranita-n zbor de-un sacrificiu enorm…
…isi rupe sufletul in mici bucatele de tristete si durere, si tese din ele nostalgie – pelerina ce-o va purta deacum incolo…

miercurea fara cuvinte: Verde-galben-ruginiu

povestea incepe la Carmen

dedicatie

pentru M

s-au scurs ca o apa , s-au pierdut pe undeva toate cuvintele mele, au cazut ca frunzele, printre frunze…
m-am trezit ca nu mai pot scri .. asi spune atatea si nu pot spune nimic. de prea multe ce-asi fi vrut sa spun parca am mutit.
nustiu e temporar sau…
dar pentru ca azi e o zi neobisnuita si nu te pot lasa fara un dar din partea-mi(si nu prea am altceva ce-ti darui) am sa aduc cateva cuvinte din trecut, oricum ele vor fi  intotdeauna vii in sufletul meu;

„esti rostul dat pentru-ale mele zile

parte-a implinirii pe-acest pamant

si uneori, cand

intunericul imi patrunde-n gand

esti lumina ce sa ma-nsenineze vine

si daca tot ce-am visat s-a naruit

generand constant regrete

in dureroase trepte

tu esti speranta spre-naltimi planand

tu esti visul ce se vede

esti aripa alba-n cer albastru

zbor in suflet zamislit

si daruit

pentru a putea atinge astri

nu am alta comoara

indreapta-ti umerii si…

– ZBOARA!!!”

cuvinte din trecut „stari de roz si stari de gri”

20 mai 2010

stari de roz
si stari de gri
se succed pe rand, tesand
panza vietii
in care prind
cand o ploae
cand un vis
cand un dor ce m-a cuprins…

si se cern in graba mica
si se cern in graba mare
zile de care-mi este frica,
zile mari de sarbatoare.

am crescut si sunt prea mare
sa astept mama sa vina
sa ma ia in brate iara
si sa-mi spuna”tu nu ai nici-o vina”

am crescut si timpul trece
printre oameni care pleaca,
printre oameni care vin…
eu incerc sa prind momentul
suferintei in declin.
sa imi cresc in suflet rare
flori frumoase, flori de drag
sa adun frumoase clipe
ca margele -ntr-un sirag.