duzina de cuvinte – in spatele unui zambet

ai pregatit bine capcana…  oricum si pe oriunde n-as fi mers – pe apa sau pe uscat – tot cadeam in ea – era prea bine totul calculat.

eu aveam un soare aprins in inima mea  care ma lumina pe dinauntru si din care eram gata sa darui lumii intregi si poate sa-l impart cu tine,  dar tu…

ai stat pitit precum un asasin in tufis pentru a-mi da lovitura de gratie…

soarele meu nu te-a incalzit, fiindca era al meu si trebuia sa-l imparti cu mine, iar tu vroiai totul… deaceea ai pregatit capcana… indelung, meticulos…

intre timp programandu-mi viata ceas cu ceas, pregatindu-te pentru a savura momentul… iti gadila orgoliul ideea ca cea care fusese de neatins sa-ti cada in plasa… sa ai puterea deplina asupra-i de parca ar fi o roaba …

nu, nu te interesa sa-ti dau din soarele meu… hm, care soare – tu insasi vroiai  sa fii un soare pentru mine si pentru toti… dar pentru asta n-ai gasit alta cale decat sa distrugi…

– cerul albastru si seninul din sufletul meu – toate au devenit cenusa …

toate cuvintele sacre invocate au cazut la picioarele tale ca niste pietricele fara valoare… tot astfel s-a sfaramat sufletul meu in mii de cioburi, ranindu-mi greu intreaga fiinta…

am inceput sa merg pe un drum periculos, pe o muchie de prapastie, balansand intre luciditate si bezna …

cine a vazut s-a crucit si a zis ca sunt puternica de rezist…

puternica?!… eu ma simt istovita… mai sper doar ca urmatorul pas sa nu fie si ultimul.

e tot mai greu sa ascunzi toate astea in spatele unui zambet…

miercurea fara cuvinte – Singur

Povestea miercurilor fara cuvinte a inceput aici.

nimic nou, dar…

Nimic nou sub soare.

Trebuie sa cazi pentru a sti daca te vei putea ridica,  pentru a sti daca cineva iti va intinde mana pentru a te ajuta sa te ridici…

trebuie sa pleci ca sa afli daca cineva te va astepta, daca  iti va duce dorul…

trebuie sa dispari din anturaj ca sa afli daca cuiva ii vei lipsi si te va cauta…

eu-l meu a fost plecat o vreme, pierdut prin camarile sufletului, ingenunchiat la malul durerii… ungandu-si ranile cu alifiile sperantei…

izolat si inert, neputand raspunde la un simplu buna ziua…

si… cineva s-a suparat… inteleg si nu ma supar la randu-mi.

dar ma bucur mult sa stiu ca sunt persoane care mi-au lasat un zambet si-un buna ziua in tot acest timp, indiferent de-am raspuns sau nu…

si le multumesc.

Iar aceasta piesa e pentru ziua de azi. Sa aveti dispozitia celor din klip! 🙂

miercurea fara cuvinte: Am venit!

… … …

… … …

duzina de cuvinte Andrei

(continuare) despre mai gasiti aici

…In linistea ce se instala
incetisor lumina rupea din intuneric cate-o umbra, cate-o figura, cate-un suspin, cate-un refren si urcand mai multe trepte pline de flori, strabatand un val de /smirna/, ajunse la altar… pe masa mica din palisandru cupa si tava de argint nu erau goale… vinul rosu si anafura miroseau a liniste, pace, regasire…
Andrei, care pana-acum avuse senzatia ca se scufunda de parca-ar fi mers pe-un pamant /nisipos/ se simti de-odata usor ca o/ papadie/.
in fata sa se deschise o priveliste uluitoare… o fereastra in gradina edenului…sub un /cais/ inflorit vantul legana usor un /scranciob/ impodobit cu flori de /iasomie/, din care se desprinse usor ca un fum o figura in alb. Ochii migdalati de culoarea mierei, cu sclipiri de soare in ei, il priveau deschis, emanand o lumina calda

…era ea Valeria.

un zgomot strident venit de nustiu unde risipi toata aceasta feerie

.
Andrei deschise ochii… era cuprins de o liniste launtrica de care nu mai avuse parte dupa moartea Valeriei.
Oricat, nu se staruise un anume /prieten/ sa-l duca de la gandurile triste in care-si duse existenta ani buni, incercand sa-l convinga ca va mai intalni pe cineva, care-l va ajuta sa uite si chiar sugerandui-i ca cine stie ce /misandra/-ar fi putut sa de devina Valeria peste ani(fapt care-l infurie atat de mult incat n-a mai vrut sa stie de acel/prieten/)…oricum, nimeni si nimic nu i-a mai redat linistea de alta data… si iata acum simte asa o impacare cu sine insusi de parca s-ar fi nascut din nou cu lumina in fata…
de undeva de-afara se auzeau in continuu zgomote stranii. El privi pe fereastra in curte… Sava tinea in mana ceva – un sistem, un fel de /tubulatura/… de ceva timp Sava mestesugareste diferite obiecte stranii… ia spus ca incerca sa faca ceva, dar ii va povesti mai pe urma – sa vada intai ce-i ese… Andrei intra in camera care era rezervata celei care nu va intra nici-o data in ea… Atinse portretul de pe noptiera…. privi in oglinda…
.trecutul /amar/ si viitorul-vaga-nchipuire, cazuti in /scranciobul/ clipei , cercau sa scrie prima /litera/ -a unui nou /inceput/…

http://pisica07.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-asemanari/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-jegarel/

http://labulivar.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-15/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/07/15/duzina-de-cuvinte-nunta/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/07/16/mesajul-imprimantei-al-douazecilea-episod-din-elucubratia-cu

http://carmensima.ro/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-dor/

http://motanulalberto.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-invatam-invatam/

 

έλεγα…

ca o lumanare

brate negre si reci ma infasor

eu tot scad ca o lumanare

vorbe rupte-ndoua ma strapunng

as striga si nu pot

sta strigatul jos, la pamant, interzis

as muri si nu pot…

am promis sa nu mor pentru tine

si ma mai tine credinta

ma intreb pana cand si de ce

strigatul meu impetrit va ramane sa sape in mine.

ale carui straneam eu pacat ispasesc

daca sunt macar spre sfarsit  si zile seninine…

brate negre si reci ma infasor

ca o otrava prin vene-mi trece neputinta

eu tot scad ca o lumanare…