…

…

nu prea o sa dau pe aici o vreme… o sa fiu plecata pe-o saptamana, poate mai mult… dar nu inainte de a va ura un Nou An fericit si plin de impliniri!!!!

pentru voi…

am pus langa usa un cos maaare, sa incapa in el multe-multe ganduri bune, povesti frumoase, vise dulci, stropi de lumina, raze calde de speranta, printre ele o sa vedeti picuri mici straluciti, ca niste licurici – sunt particele din sufletul meu in care am adunat mult-mult senin… toate pentru voi  🙂 fancymiss,
Adela, Andrei, Bogdan, BloodyMary, Carmen, Cristian Dima, EO, DianaEma, GabrielaElena, Gabriela Ilies, Gabriela Neagu, Napocel , Nicoleta , Nice,
psipsina,  Redsky, scorpio, Teo Negura.

si toti cei care mai treceti pe-aici din cand in cand

vi le daruesc cu drag si din toata inima! Craciun fericit!!!

un altfel de colind

Cand vine vorba de sarbatorile de iarna; Craciun, Anul Nou mintea ne deseneaza traditional binecunoscutele imagini cu tenta religioasa, precum si altele cum ar fi -nameti, brad impodobit, cadouri, colindatori, clinchet de clopotei etc… dar iata ca nu la toti le rasar  in minte doar aceste imagini…  sau chiar daca imaginile sunt acestea, atunci colindele suna cu totul altfel… 🙂

colind pentru ei…

saptamana colindelor

azi nu e luni, dar am la fel nevoie de un zambet pentru a incepe ziua altfel decat se arata ( e tare innourat afara) 😉 si mai ales ca asta e saptamana colindelor,
am zis sa sterg  din sufletul meu culorile intunecate si gandurile gri…

cu putina caldura ce-o pastrez in suflet  voi desena un soare in colt de fereastra sa lumineze in fiecare zi un gand bun…

cate un zambet 🙂 si mai multe ganduri bune pe care asi vrea sa le impartesc cu fancymiss,
Adela, Andrei, Bogdan, BloodyMary, Carmen, Cristian Dima, EO, DianaEma, GabrielaElena, Gabriela Ilies, Gabriela Neagu, Napocel , Nicoleta , Nice,
psipsina, primavera , Redsky, scorpio Teo Negura.

si cu toti care mai dau pe aici 🙂

observatie; dupa ce am postat postul a iesit si soarele 🙂

si pentru ca azi e luni

pentru ca afara e un frig!!! si nu mai ninge asa frumos cu fulgi mascati si pufosi si pentru ca azi e luni…. si simt ca dispozitia mea e pe punctul sa inghete intr-o ipostaza deloc placuta, am deschis o usa pe care n-o deschid prea des…
nu e genul meu preferat de muzica… si desi nu sunt mare cunoscatoare a genului, si am mici rezerve fata de piesa, dar… azi e luni! 🙂
mai tineti minte?..  😉

m-am imprumutat cu inca un vis…

…e o liniste alba, alba si pustie… fulgi mari si pufosi cad ireal de incet… si e frig de ingheata timpul intr-un ram de copac – bibelou  frumos ambalat cu amintiri de fosnet verde …

Parca a incremenit totul intr-un alb imaculat ce contrasteaza dureros cu negru-gri sangerat de rana  sufletului deznadajduit… iar fulgii continua sa cada la fel de incet, la fel de mari, pufosi si frumosi..

Blandetea lor alba cu miros de rece vine  sa calmeze zbuciumul cuvintelor nerostite, clipelor netraite si viselor inghesuite in cea mai indepartata camara a sufletului meu… un balsam purificator, o terapie stranie.

Si in linistea alba apare deodata frumos contur de colind, colorat in culori tari de rosu si brad, clinchet cald de clopotel,  miros de tamai si nuante de bucurii de parca cineva a deschis brusc o cutie cu povesti… si sufletul se copilareste alintandu-se/amagindu-se frumos  cu ele…

iar fulgii continua sa cada la fel de incet

la fel de mari, frumosi si ireali…

intind bratele sa-i cuprind

imbratisarea lor vine alba ca o binecuvantare…

acceptarea e o treapta care urca sau coboara

m-am mai imprumutat cu inca  un vis

si vreau sa cred ca treapta mea urca….

capcana

Ganduri, ce cad greoi ca niste pietre colturoase, se aduna in mintea mea zgomotoase, imprastiind  si asa putinul senin ce  reusisem sa-l adun…  ma obosesc cu intensitatea si controversa lor… dar cuvintele raman mute in fata lor, negasind acel capat al firului de unde s-ar dezlega nodul aparut asa nitam-nisam.

Eu si cu eu-ul meu nu putem nicidecum ajunge la o intelegere ce nume sa-i dam intamplarii ce a starnit razboiul dintre noi.

Am devenit martor fara voie a unor actiuni ce le detest pe deoparte , pe dealtaparte autorul acestor actiuni este o persoana nu straina mie si cu care am facut o intelegere pentru un proect comun (asta inainte de a afla despre faptele sale) si care plus la toate mai are si tupeul sa pretinda de a-i fi confidenta.

Am nimerit ca intr-un fel de capcana si ma simt foarte prost din acest motiv.

Nu pot nici sa accept sa fiu martor tacit al acestor fapte nici sa ma pronunt categoric impotriva…  Nu mi-am inchipuit ca voi ajunge sa-mi faca constiinta procese de morala, dar iata ca…. si nustiu ce sa fac… mi-e greu sa merg inainte…  sa ma privesc  in ochi calcandu-mi pe inima…

Ar trebui sa anulez tot si astfel sa fiu rea si neintelegatoare,  mai renuntand si la unele perspective, dar cu principii si morala intacte…

sau poate, sa inchid ochii… sa ma ingradesc cu indiferenta si toleranta…

lasand loc pentru un compromis ?..

teama mi-i ca voi ajunge sa ma detest pe mine insumi…

pana diseara mai este mult…

pentru ca azi e o zi care-si schimba dispozitia de cateva ori pe ora; cand innourat, cand soare – slava domnului ca nu ploua…  si pentru cei ce nu s-au trezit definitiv pana la aceasta ora (dormiteaza)  🙂  sau cei care deja  i-a obosit acesta zi, iar pana diseara mai este mult  – aceasta piesa, care pe mine personal m-a inviorat, dandu-mi si energia necesara sa mai fac pasi pana diseara  🙂

un zambet pentru ziua de luni

frig, innourat… si iarna abia incepe… mai e si luni pedeasupra  😦

ingheata gandul in miscari automate, rutina trage greu la pamant.

cad fara-a ma fi sculat… patul devine deodata insuportabil si drag…

am murit?!… margine de pleopa se ridica intrebator… ?!…

si nu e nimeni sa ma consoleze?!… sa se complaca alaturi de mine intr-o apatie progresiva, pentru o mie si una de motive pe care-as putea sa le invoc?!…

dar un gand rasarit dintr-o amintire incepe sa-mi zumzaie in minte insistent, precum un tantar ce-ti face noaptea alba intr-un miez de vara 🙂 si nu ma lasa pana nu se contureaza clar intr-un cuvant: sfidare.

hm, ce putere are un cuvant!

sau poate amintirea?

ori promisiunea?!

sau poate e ceva mai mult de-atat?..

oricare nu ar fi motivul, dar sunete si tablouri incep sa se inghesuie intr-un ghem de emotii; un zambet sarcastic isi face loc printre ele, apoi unul mai dulce, mai plin de viata…  – hm, va fi zambetul zilei de luni pentru postul de azi 🙂

hotarat lucru: luni avem zi de cantec, glume, lucruri interesante si amuzante – orice invioreaza si trezeste la viata, dandu-ti acea pofta de a trai frumos si din plin viata clipa cu clipa!

Va invit si pe voi; un zambet, o gluma, un banc- tot ce aduce inviorare si voie buna – e binevenit! 🙂

cu pasi moi ca de pisica

a venit inca de aseara, pasind tiptil cu pasi moi ca de pisica…
Dimineata am vazut ca s-a instalat deja gospodareste, increzuta, indiferenta si aproape banala.
Nu pot sa am nici o pretentie. In acest an a venit strict dupa prescrierile calendarului, adica si-a facut aparitia chiar din prima zi a lui decembrie.
Albul ei sterge cumva din griul care picteaza nori reci pe seninul gandurilor mele, impacandu-ma cu inevitabila-i aparitie.

p.s. vreau si eu fulgi pe blogul meu… am vazut pe unele bloguri ca ninge cu fulgi marunti… oare cum ii vor fi ademenit?…