priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Archive for the ‘povestiri despre Sava’ Category

duzina de cuvinte: cheita

textul participa la duzina de cuvinte, jocul de sambata cu cele 12 cuvinte impuse (echilibru, buzunar, vremelnic, nestemate, desprinse, anotimp, cheita, dimineata, exigenta, blazare, balans, soare)Detalii gasiti la psi

******************************************************

Orgoliul unui barbat cu tot ce se vrea inclus in aceasta notiune/definire(ma rog, in dependenta de nivelul inteligentei si bogatia interioara, or ajung sa inteleg ca astea doua nu-s una si aceeas) nu-i permite sa infaptuiasca unele lucruri, sa faca careva pasi sau sa-si permita sa simta mai mult decat e permis ca regula.(hm, le-am cam incurcat, dar tot pe-acolo e)

E un fel de balans menit sa-i mentina un fel de echilibru( iluzoric dealtfel). Oricum, devine un soi de blazare, fata de acele nestemate desprinse din adancul sufletului in momentele de mare fericire sau suferinta mare, astfel sortindule menirea unor false sticlute uitate intr-un buzunar departat al constiintei si simturilor.
Astfel, crezand ca intra intr-un anotimp al puterii si increderii in sine. Si poate ca asa si este. Uneori. Doar ca toata exigenta sa nu poate anula caracterul vremelnic al anotimpurilor.

*****************************************

– La multi ani, taticule!
– Sa fii sanatos, sa traiesti multi ani, sa… sa… de emotie Nuta uitase tot ce pregatise sa-i spuna taticului ei drag de ziua lui.Se opri descumpanita, cu telefonul in mana, nestiind ce sa mai zica.
– Printesa mea, ingerasul meu frumos!… Un soare bland si luminos rasarea in inima lui Sava la auzul acestei voci. Era fetita sa, printesa sa. Vocea ei dulce continua sa se reverse ca un balzam pe inima sa lecuind si rascolind in acelas timp.
– Taticule eu te iubesc mult… noi te iubim, se corecta copila, tragand cu ochul catre mama sa.  Ana facu un semn incert din cap incercand o inchipuire de zambet.
– Da, noi te iubim si… si…
–Taticule, cand vii acasa?-fraza ii zbura de pe buze automat, involuntar practic, ca un fruct ce de mult s-a copt si nu mai are  alta cale, decat sa cada…
– –- … Sava deschise gura, dar deodata toate cuvintele i se orira nod in gat.., iar in sufletul sau se addunasera  toti norii… el mai facu o incercare sa zica ceva, dar scoase doar un sunet surd si neclar.
– Taticule… de ce taci… taticule!.. Nuta cu mintea sa de copil intelese ca ceva nu e bine, ca ceva s-a intamplat… dar ce?… de ce tace? de ce nu spune nimic?
Lacrimile-i se paingenisera-n ochi, gata sa rupa zaplazurile si el simtea ca nu mai are nici o putere sa le tina acolo inchise. Inabusind cu greu un suspin gemut, dar invins de lacrimile ce-i ardeau fata el mai facu un efort:
– Printesa mea, eu… eu o  sa te sun mai tarziu… Sava inchise telefonul si  absolut daramat se prabusi in fotoliu. Apoi se ridica si iesi glont din casa, trecand rapid prin curtea larga spre padure. Acum  doar padurea va sti ca astazi Sava a plans. Ea nu  spune la nimeni .
Nuta, fara sa-si dea seama, gasise in aceasta dimineata cheita de la armura sufletului sau.

furtuna

Textul face parte din ciclul povestiri despre Sava si participa la jocul tema de luni a clubului psi.

-Ana! a cata oara sa-ti spun! Andrei ne-a pus casa la dispozitie. Putem sta oricat vrem. Asta nu inseamna ca nu vom avea casa noastra mai tarziu… dar de ce sa nu vii acum? de ce sa mai astepti?  – Sava era aproape disperat de incapatanarea Anei, care contrar intelegerii lor initiale  gasea noi si noi pretexte pentru a amana venirea sa in America.    

  -Doar ti-am spus. -din telefon vocea sotiei suna calm dar ferm.            

   Mama nu se simte tocmai bine. Face niste investigatii si asi vrea sa vad ce se intampla, sa vad rezultatul…

Sava stranse neputincios telefonul in mana. Acum nu era doar departarea. Acum simtea cum  intervine intre ei – neintelegerea- un  dusman mult mai periculos. Incerca sa se linisteasca si intreba cat putu el de calm desi simtea cum se apropie furtuna.

-Ana, eu inteleg ca iti faci griji pentru mama ta, dar de-o luna imi spui una si aceeas. Ce se intampla? Ma lasi cu gandul ca e ceva ce eu nustiu…

-Adica?! in vocea Anei pentru prima data rasunara note taioase.

-Adica, incep sa cred ca pursisimplu nu mai vrei sa vii  incoace! rabufni  Sava!                                                                                                                        -Spune, asa e? Asa-i?!!

-Tu nu intelegi… incepu Ana.

-Ce sa inteleg? A trecut jumatate de an, Ana! Nu mi-am vazut copilul deatata timp, degraba trebuie sa se nasca si al doilea.. tu eviti sa vii aici, eviti sa-mi vorbesti despre vitorul nostru copil!.. ce trebuie sa cred eu?  ce? ca imi vin diferite ganduri in cap, care mai de care…

-Adica ce vrei sa spui … sari Ana

-Ce vreau sa spun eu spun, dar tu.. tu imi ascunzi ceva!..

Pic… pic…pic… se auzi deodata in telefon . Ana ii inchise.

Sava asculta dezorientat cateva clipe, apoi incepu sa caute agitat numarul Anei dar… se opri . Puse telefonul pe masa si incepu sa masoare cu pasi repezi dar grei camera dintr-un capat in altul.  O furtuna de ganduri si sentimente se dezlantuiau in mintea si inima sa. Simtea o dorinta nebuna sa urce acum in masina si sa goneasca, sa goneasca fara oprire  pana la…aeroport. Ah!.. In fata ochilor ii aparu aeroportul, avioane … zbor, nori,  oceanul… ah, aceasta departare!.. el se aseza deodata in fotoliu, dar doar pentru a se ridica brusc de acolo, pentru a incepe iarasi sa umble prin camera agitat precum un leu pomenit deodata inchis in cusca cu gratii… Apoi pasii lui devenira mai domoli. Se aseza si-si sprijini fruntea in mani lasand coatele pe genunchi. Ceva se intampla… pentru prima data ii veni in cap ca ar putea sa o piarda pe Ana. Ceva greoi se aseza de-a dreptul cu inima…
……………………………………………………………
alte furtuni le gasiti frumos inscrise in tabel la psi

duzina de cuvinte… imblanzitorul de cai

Sheava! Sheava!
Trecura cateva minute pana se dumiri ca este strigat. Nu se obisnuise inca cu accentul specific al acestei lumi. Greu, greu venea acomodarea…
– Ce aveti fratilor?! Patru litere, doua consoane si o vocala; chiar asa-i greu de tinut minte… bombanind, Sava se indrepta in graba spre gragdul de unde se auzea nechezand
Fire Arrow, armasarul naravas, ce fusese adus doar cateva zile in urma. Bajbaind cu o mana bucatile de zahar din buzunar cu cealalta trase de usa grajdului. Respirand adanc, ingrijitorul statea intr-un ugher, fara pic de culoare pe fata, iar ochii sai mici se facura cat cepele.

– Gata, focosule, gata… cu zaharul in mana intinsa, Sava se apropie incetisor, precaut, dar absolut linistit, fixandul hipnotic cu ochii … Armasarul facu cateva cercuri in spirala si se opri ascultator in fata lui sa-i manance din mana… Ingrijitorul socat, tinandu-se cu mana de inima se strecura catre iesire.

Mai tarziu avea sa-si exprime nedumerirea de cele intamplate. Din cate reusise el sa inteleaga, tipul lucra de mult timp cu caii… trecuse chiar si cai salbatici de stepa prin manile lui.

Era nemultumit de sine, nu a mai avut probleme din astea si acum inpelitatul de Fire Arrow reuse sa-l puna la colt… se mai vaicara un timp,  apoi il intreba de cat timp lucreaza cu caii…

– Five days, raspunse Sava tragand cu ochul spre portile ce tocmai se deschisera.

What?!!… ingrijitorul privi nauc la el, iar Sava porni  agale spre masina ce tocmai intrase pe teritoriu.  Era Andrei, care trecuse sa-l ia acasa.
– Is a joke, right? mai auzi el din urma sa.

…………………………………………………………………………………………………………..

duzina e dramaluita si pornita de la psi

duzina de cuvinte PEDEAPSA

continuare, text din ciclul  povestiri despre Sava

Sava facu inconjurul imprejurimilor oprindu-se in poiana cu nisip aramiu, ca de obicei, cand nelinistea intrebarilor fara raspuns dadea peste margini ca un pahar preaplin.

Toate necazurile ce se intamplara cu el in ultimul timp le simtea ca o pedeapsa.

Se simtea vinovat… Pentru ce? De ce?.. N-ar fi putut sa spuna, dar asa simtea.


Ingropase  in sine orice cuvant, orice gand despre ea.  Iar  acum in aceasta casa care-i poarta numele, naluca ei  il urmareste in vis, ii invadeaza gandurile… intorcandu-l catre acea vreme peste care pusese lacatul uitarii.

Se intamplase cu ani in urma… atat de demult incat ii vine greu sa creada ca atat a trecut…

Andrei si Valeria, prieteni buni erau dintotdeauna, fapt ce nu-l interesa si nu-l afecta nici intr-un fel, pana cand aceasta… acest (nu-i gasise un nume) sentiment nu-i batuse la poarta; pana cand aceasta pasare rara( in existenta careea nu crezuse) nu poposi pe umarul sau stang, facandu-l sa tresara cu fiecare zbatere de aripi .

Sava constata cu uimire ca exista! Cu uimire si… durere, fiindca doar acum primise si capacitatea de a vedea acea lumina care rasarea in ochii lor atunci cand se priveau, invaluindui parca intr-un nor asezat undeva mai sus de orizont.  Si acolo in norul cela nu era loc pentru el si nici n-ar fi indraznit vre-o data sa tulbure  cumva aceasta lumina…

Pasarea de pe umarul sau cobora in temnitele sufletului sub cele mai grele lacate, ca nu cumva din intamplare sa-i scape vre-un suspin din trilu-i trist.  S-a inchis in sine si a umblat mai multe zile tulbure de nu-l mai recunostea nimeni. Evita orice intalnire cu Valeria, orice intalnire cu Andrei. Isi cauta linistea departe de ei si fiindca n-o gasea cauta chipul ei peste tot: in colegile de liceu, prietene, in orice fata de pe strada… dar oriunde nu-i cadea privirea nicaieri nu regase sclipirile de soare ai ochilor dragi…

… ii era rau, rau de tot.

Era greu sa tii acea pasare inchisa, suspinul ei jalnic razbatea din adancurile temnitei sale. Ii era frica ca cineva o va auzi. Incepu sa evite pe toata lumea.

Dintr-un baiat vesel si glumet se prefacu intr-un tip ursuz si mohorat. iar in minte-i se invartea incontinuu, ca o placa stricata, aceeasi intrebare fara raspuns: de ce?

………………………………………………………………………………………………………

Cu greu acceptase acea invitatie. Unul din prieteni isi serba ziua in oras.

Cand intra in local avu o senzatie ciudata ca acusi se intampla ceva. si se intampla; fata cu par nucariu ce sedea cu spatele intoarse capul. Sava ramase  intepenit.

– Hai, treci ce te-ai oprit de parca ai prins radacina acolo? il chema prietenul sau razand.

-Vino sa-ti fac cunostinta cu Ana. Este vecina mea, s-au mutat de curand in Bunesti.  Ana, el este Sava.

Abia cand se apropie isi dadu seama ca este vorba, pursisimplu,  de o asemanare izbitoare. De departe,  insa,  era leit Valeria.

Fara sa-i mai dea ragaz sa se dizmeticeasa, prietenul sau ii sopti la ureche ca ar fi bine s-o invite la dans inainte de asi ancora privirea in ochii ei, ca altfel pare caraghios.

Aproape din inertie , o invita la dans, reusind astfel sa schimbe unghiul privirilor celor de fata, dar si unghiul gandurilor sale.

Ea nu este Valeria, este Ana… Ana… cauta infrigurat in ochii ei parca un raspuns, parca o confirmare.

Un zambet copilaresc se cuibari pe fata Anei si… amintirile  cazura in iarba ca o lacrima nestearsa a timpului trecut.

…………………………………………………………………………………………………………
Sava isi trecu grabit mainile peste fata, vrand parca sa alunge toate amintirile, toate gandurile…

Nu. Adnrei nu va sti niciodata, nici Ana… Acea pasare se va pierde pe undeva prin temnitele sufletului cantandu-si cantecul mut…

dar  cu toate staruintele lui, suspinul ei, razbatuse acum, la suprafata in lumina alba a  realitatii…

si el nu este decat un simplu om; nu poate face mai mult decat ii sta in putere…

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

duzina de cuvinte incepe la psi
si continua la redsky , cita, vero,  scorpio,  virusverbalis , abisuridictaturajustitieicristiangheorghe
, Marina
Valentina

duzina de cuvinte Andrei

(continuare) despre mai gasiti aici

…In linistea ce se instala
incetisor lumina rupea din intuneric cate-o umbra, cate-o figura, cate-un suspin, cate-un refren si urcand mai multe trepte pline de flori, strabatand un val de /smirna/, ajunse la altar… pe masa mica din palisandru cupa si tava de argint nu erau goale… vinul rosu si anafura miroseau a liniste, pace, regasire…
Andrei, care pana-acum avuse senzatia ca se scufunda de parca-ar fi mers pe-un pamant /nisipos/ se simti de-odata usor ca o/ papadie/.
in fata sa se deschise o priveliste uluitoare… o fereastra in gradina edenului…sub un /cais/ inflorit vantul legana usor un /scranciob/ impodobit cu flori de /iasomie/, din care se desprinse usor ca un fum o figura in alb. Ochii migdalati de culoarea mierei, cu sclipiri de soare in ei, il priveau deschis, emanand o lumina calda

…era ea Valeria.

un zgomot strident venit de nustiu unde risipi toata aceasta feerie

.
Andrei deschise ochii… era cuprins de o liniste launtrica de care nu mai avuse parte dupa moartea Valeriei.
Oricat, nu se staruise un anume /prieten/ sa-l duca de la gandurile triste in care-si duse existenta ani buni, incercand sa-l convinga ca va mai intalni pe cineva, care-l va ajuta sa uite si chiar sugerandui-i ca cine stie ce /misandra/-ar fi putut sa de devina Valeria peste ani(fapt care-l infurie atat de mult incat n-a mai vrut sa stie de acel/prieten/)…oricum, nimeni si nimic nu i-a mai redat linistea de alta data… si iata acum simte asa o impacare cu sine insusi de parca s-ar fi nascut din nou cu lumina in fata…
de undeva de-afara se auzeau in continuu zgomote stranii. El privi pe fereastra in curte… Sava tinea in mana ceva – un sistem, un fel de /tubulatura/… de ceva timp Sava mestesugareste diferite obiecte stranii… ia spus ca incerca sa faca ceva, dar ii va povesti mai pe urma – sa vada intai ce-i ese… Andrei intra in camera care era rezervata celei care nu va intra nici-o data in ea… Atinse portretul de pe noptiera…. privi in oglinda…
.trecutul /amar/ si viitorul-vaga-nchipuire, cazuti in /scranciobul/ clipei , cercau sa scrie prima /litera/ -a unui nou /inceput/…

http://pisica07.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-asemanari/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-jegarel/

http://labulivar.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-15/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/07/15/duzina-de-cuvinte-nunta/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/07/16/mesajul-imprimantei-al-douazecilea-episod-din-elucubratia-cu

http://carmensima.ro/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-dor/

http://motanulalberto.wordpress.com/2011/07/16/duzina-de-cuvinte-invatam-invatam/

 

duzina de cuvinte – Visul

Continuare… despre  mai gasiti aici

Se prabusise intr-un somn greu, adancSoapta copacilor strecurata prin fereastra deschisa nu reusea sa-l scoata din visul – delir.  Camera era plina de umbre stranii, imperecheate discret cu razele  lunii. Dansul lor pe  mobila din palisandru intregea acest tablou neobisnuit.

Un sarut usor ca o adiere de vant il trezi. Deschise ochii … dar ce-i asta – realitatea e doar un cadru emergent al visului  sau?..  Figura ei subtire ca o viorea se contura clar pe fonul luminii ce curgea in  cascade pe pereti din tavanul inexistent. De undeva razbatea clinchet slab de clopotei…  toate astea pareau un mesaj dintr-o alta lume caruia cineva-i atribuise o destinatie gresita… o adiere de vant il alinta ca un sarut…


El se straduia sa-i desluseasca chipul, insa cadrul se schimba brusc, ca intr-un film.  Totul incepu sa se invarta intr-un amalgam infricosator… simtea cum sangele-i pulsa in vene …  inima batea cu putere lumini si umbre, sunete si mirosuri, ceata si vant – toate au dansat pe rand si s-au amestecat intrun ghem de neant


In linistea ce se instala incetisor  lumina rupea din  intuneric cate-o umbra, cate-o figura, cate-un suspin, cate-un refren si urcand mai multe trepte pline de flori, strabatand un val de tamaie, ajunse la altar… pe masa mica din palisandru  cupa  si tava de argint nu erau goale… vinul rosu  si anafura miroseau a liniste, pace, regasire

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx


Textul face parte din seria provocarilor papale, care la moment este preluata de psi.

Iar eu la randul meu va provoc pe cei care – au mai citit despre Sava sa atribuie acest vis-delir unuia din cei doi frati.  Sava sau Andrei?

alte texte cu cele dousprezece cuvinte impuse gasiti la psi, scorpio, redsky, Vero, Tiberiu.

duzina de cuvinte – Sava

Continuare. Despre Sava mai puteti citi aici.

Sava isi gasea mereu de lucru in jurul casei… hm, casei – ditamai conacu…si el gospodaros de felul lui le punea pe toate la locul lor…
Asa ii era mai usor sa poarte acea discutie interminabila cu sine insusi…
Incercand sa faca o punte intre doua lumi, intre doua limbi, intre doi de alde „noi” – un „noi” ramas departe la mii de km peste ocean si alt „noi” regasit intr-o lume straina si neinteleasa, se simtea pierdut intr-un labirint din care doar singur trebuia sa gaseasca o cale, in primul rand, spre inima sa neimpacata.

Faptul ca nu isi gasise inca un loc de munca facea acest labirint si mai dificil.
Andrei ii spuse ca nu are unde se grabi; pana una-alta, invata limba si se mai acomodeaza. Iar intre timp va veni si rezolvarea, si daca nu a mers nimic din ce i-a propus pana acum, cu siguranta va aparea altceva – un job care sa-convina.
Sava ii raspunse ca vrea sa mearga direct la munca, oricare. Sa-i gaseasca ceva ce nu necesita o pregatire speciala. Andrei se mira de insistenta lui, dar stiindu-l incapatanat ii promise sa-i gaseasca ceva temporar.
Intr-una din plimbarile sale prin imprejurimi, Sava dadu de o poiana putin stranie.
Plina de verdeata, poiana, avea o insulita de nisip aramiu din care rasareau cateva pietre colturoase. Parea o fantoma a arsitelor pustii printre valuri verzi ale poienei. Nu putea sa-si explice cu ce-l cucerise acest loc, dar de fiecare data pasii il aduceau negresit aici. Strecura printre degete nisipul rosietic, stand pe una din pietre, care parca era proectata drept scaun si privea spre cararuia ce pleca mai departe pierzandu-se printre copaci spre o destinatie necunoscuta.
Iata si de data aceasta se aseza plimbandu-si degetele prin nisip. Apoi se ridica si se aseza ceva mai incolo lasandu-se intr-un cot pe iarba racoroasa.
Privi printre varfuri de copaci catre cerul senin… Acolo sus e o alta lume… si distantele sunt mai mici, si… seninul azuriu ii desena ca intr-o oglinda chip frumos de inger cu bucle de culoarea spicului si  ochi albastri nevinovati…

Textul face parte din provocarile papale, care la moment sunt preluate de Anoven pe blogul lui psi. au mai raspuns : Redsky
psi , scorpio, vero