simt…

dedicatie pentru B, inspirata fiind de scrierile sale

ecouri atarna-n ghirlande

pe tacerea ce sapa-n pereti

urechi ce nu mai pot sa auda

geamatul lungii tristeti

simt ca te lupti cu mine

nu stiu cat o sa mai poti

simt ca lupti pentru mine

sa aprinzi o speranta in sufletul mort

simt; cand cerul sta sa cada

tu intinzi mana sa-l prinzi in palma

si cand cararile inimii se-opresc in loc

ratacite-ntr-o mare deziluzie

te simt in  gandul ce-mi poarta noroc

printre hopuri ce viata-mi insiruie

te simt prin aerul ce-l respir

prin apa ce-o beau

prin versul ce-l scriu

te simt …

noaptea de dincolo

dedicatie pentru D

gravitand pe orbite astrale

insistand sa te darui la toti

taisul indiferentei tale

doar catre mine-l indrepti?..

prea sus sa pot prinde vre-o data

ritmul inimii tale

un neanteles ce sufera-n taina

tot mai sus si tot mai departe

un neanteles, creand in propria luciditate

un hau imens

condamnat de luxul de-a le sti pe toate

sa-si piarda scopul

in noaptea Sensului Suprem

altfel de trandafiri

Atat cat mi-a permis telefonul meu am incercat intr-o zi cu soare sa privesc mai altfel la un buchet de trandafiri daruit de cineva cu tot dragul.

Fotografiile le-am facut si le-am lasat… acum cand in sfarsit(nu-mi vine sa cred ca spun asta!) in sfarsit, toamna isi intra in drepturile sale reci si plangacioase mi-am adus aminte de ei… atat de plini de culoare si soare… atat de altfel…

fara drept de-a refuza

Sapand in carne vie cu sentimentele primare

eclipsand orice orizont

transcendenta-ai aruncat-o drept pres la picioare

si cu tupeul fiarei dominatoare

iti stergi botinele de glod.

 

scrijelind in sange inchegat

definitii si „mari adevaruri”

deobicei brutal, uneori si rafinat

mai insisti sa fii si adulat

prezentandu-mi lista cu onoruri.

 

mintea  ta (des)configurata

in vitralii desantate ce tae-n priviri

orice dorinta nelicentiata

odihneste-n tipare sigilata

si-ncarnata-n cloaca infectei gandiri.

 

inima ta mioapa

cere sacrificiul suprem

drept unica dovada de loialitate

fara drept de-a refuza, oferind si rasplata

iadul pe post de eden.

nu ti-am cerut…

nu ti-am cerut: ramai
cand ai plecat
doar ochii mei
in a lor ruga muta
te-au implorat…
ce ingeri plangeau in a lor sclipire
de nu ai rezistat privirii?..
cu capu-n jos plecat
sa nu ma uit asa
tu mai rugat
nu ti-am cerut: ramai
cand ai plecat
doar tacerea
din durerea-mi rupta
ce in cuvinte nu mai incapuse-
ea te-a strigat…
nu ti-am cerut: ramai
cand ai plecat;
vazuse-si singur
cum cerul pe umeri
mi-a picat
atat de greu
incat fara-a avea vreo vina
sa te simti si tu un vinovat
de soarta cruda inculpat.