priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Archive for Martie, 2011

miercurea fara cuvinte

O noua provocare? -da!

de aceasta data de la Carmen.

mi s-a parut interesanta ideea 😉

tablou abstract

Viata-mi e un tablou in abstract
culori de artificiu
pictate-n amintiri de neuitat

si ganduri ce se strivesc intre ele
pentru titlul de adevarat
in oglinda albastra a vremii

balansand intre indiciu si fapt
tremura ganduri candide
ganduri muiate-n pacat

isi face jocul de alb-negru
vesnic-a vetii dilema
sau doar e-un tablou pictat in abstract?..

mai radem un pic?…

si iar e luni… si iar e frig 😦 …   trist/plictis si totul gri…

stiu ca multi vor percepe aceasta zi anume asa, inclusiv eu, desi imi propusesem ceva timp in urma sa lupt cu aceasta stare de lucruri…

bine ca unii au pofta de ras de la o luni… si daca-au facut dispozitie cuiva  macar nu au ras degeaba 🙂

http://m.protv.md/stiri/politic/hohote-de-ras-in-profunzime-eroii-principali-liderii-fractiunilor.html

un fel de oglinda

Nu am mai preluat lepse, inca de la inceputul carierei mele bloggeristice 🙂 din diferite motive… desi am promis sa raspund la cateva…
ultima leapsa, insa, preluata de la Nice m-a acaparat nustiucum,..
o oglinda in care apar fragmente din eu…
de indata ce am citit-o m-am pomenit raspunzand la intrebari ;

IUBESC – poate candva

CRESC – in sufletul meu sentimente

PĂCĂTUIESC – din pacate…

CITESC – mai putin decat mi-as dori

CRED – tot mai putin, dar continuu sa…

MIMEZ – … cam rau

VISEZ – uneori

CER – senin

SPER – inca

FRUMOS – un rasarit

DEŞTEPT – hm, fiecare se crede

FEMEILE – atat de diferite

SEX VS. DRAGOSTE – vs

DETALIILE – importante
.
ISTORIA – depinde cine o scrie

TENTAŢIA – un moft

GREŞESC – si-mi pare rau

DUREREA – … doare

SUFERINŢA – e neagra

SINGURĂTATEA – … ne cunoastem bine

CE CONTEAZĂ – sa ai macar ceva care conteaza

VIAŢA – e numai una, din pacate…

EU – vis cu-o aripa franta.

si asa cum bine-i sta unei lepse o transmit si eu mai departe  lui

fancymiss, BloodyMary, CarmenDianaEma, GabrielaElena, Gabriela Ilies,   psipsina, Redsky, scorpio.

si la toti cei ce trec pe-aici si vor simti nevoia sa-si intoarca privirea catre  oglinda sufletului…

o clipa-nvesnicita-n a timpului cuta

in ultimul timp am cam neglijat casuta-mi virtuala, adica blogul ;)… e doar o scuza… poate, dar… viata mea a pasit pe un drum mai ciudat… si mi-e greu sa ma acomodez – recunosc… mi-e greu sa sonorizez, sa pun in cuvinte tot ce simt… sau poate mi-e frica de ce asi putea auzi…
am zis sa las clipa sa-si urmeze framantul, fara sa incerc sa-i deviez cursul…
mda, am impresia ca m-am impotmolit un pic… sau cel putin v-am impotmolit pe voi 😉
ma bucur, insa, cand reusesc sa-mi vizitez prietenii virtali, de care, cum am mai spus, am prins drag – un fel de dependenta 😉
trecand azi pe la unul dintre ei, si anume pe la psi, unde ma duc intotdeauna cu drag, am descoperit o piesa care m-a ravasit…si o provocare greu de evitat, deoarece… aceasta piesa m-a prins in bratele ei, m-a leganat, m-a inaltat pe aripi de vant catre o margine de lume, din care se vede nemarginirea…
iata piesa, preluata de la psi si mai jos franturi de gand si sentiment induse de acest videoclip:

 

ploua vantul printre bucati de nor si eternitate
cu un azi, cu un maine, cu un ieri
suspendata-ntre vis si realitate
sta clipa ce cazuse de pe pamant pe cer
au mutit in bratele eternului
varf de munte si flori de paradis
pentru-o clipa-nvesnicita-n a timpului cuta
rastignita pe drumul dintre dor si infinit
moartea-si lasa imbratisarea-i scurta-
nonculoare-n decorul dintre lumi
intru-un dans al cuvintelor mute
si se pierde-n umbre de lumini
gangul bratele-s intinde
de-ale sufletului brate-nsotit
si nemarginirea le raspunde
cu-o imbratisare de bun venit.

anumite piese muzicale au un impact emotional enorm…

imi amintesc acum  de o alta piesa care ma impresioneaza mult…

si asociatii/senzatii generate de ea…

intr-o zi, printre lacrimi de trandafiri, umbrele noastre se vor intalni, cand noi fi-vom pierduti la poli diferiti cu-o lume-ntreaga intre noi…

o zi in care-as vrea sa plang, in care-as vrea sa rad…

si nustiu ce-as vrea mai mult – sa plece cat mai repede sau  sa nu mai vina deloc…

o zi la fel pentru toti si deosebita pentru fiecare…

eu te simt si stiu ca esti aici

te-am asteptat atat de mult…
nici mie nu-mi vine sa cred
ca am putut atat s-astept
ca ai venit, ca esti aici…
de fapt e greu de spus
de esti aici cu-adevarat…
or, poate, eu doar am visat
fiindca nimeni nu te vede…
desi ai actele in mana
cu data fixa scrisa-n ele
si nimeni nu mai poate contesta
in calendar venirea ta –
esti rece si distanta,
ti-ai pus val de fulgi
zambesti zgarcit si incolor…

dar eu te simt si stiu ca esti aici
te vede sufletul meu – dor
din tristul alb-negru evadat
si te cuprinde intr-un strigat mut…
te deconspira din zapada alba
mai te topeste si din frigul nud
pentru-o privire tot mai calda
si-un zambet tot mai insorit
chiar de-nbratisarea ta ma-ngheata –
eu stiu ca ai venit!