un pas in gol…
am pasit in gol…
ma aflu in libera cadere… asa ma simt… timpul parca s-a oprit… clipele cu amintiri din trecut , cu amintiri din viitor s-au amestecat si trec dureros de greu…
am pasit in gol, fiindca acolo unde eram nu se mai putea ramane fara riscul de a ma distruge reavointa cuiva pe deoparte si neputina mea pe de alta…
inainte de a pasi imi era totul foarte clar… stiam ca asa nu se mai poate… iar acum…parca asi vrea sa ma trezesc dintr-un somn urat… dar nu e somn … ci doar urat…
indoelile se prind si se incolacesc de sufletul meu ca niste liane… frica ca n-o sa reusesc ma strange in spate… tot timpul am mers pe un drum trasat de cineva pentru mine, indiferent ca-mi placea sau nu… si mai mult nu-mi placea… acum ca m-am rupt din imbratisarea distrugatoare, trebuie sa merg inainte … dar simt cum ma parasesc puterile si increderea in sine…
inapoi nu pot sa mai pasesc – ar fi un dezastru… mi s-a spus si o stiu si eu… – inainte?.. – nu credeam ca va fi asa dureros… raman in urma oameni dragi mie, pe care nustiu cand ii mai revad… si asta ma frange…
in libera cadere, dar incetinit ca in vid… sau poate doar miie asa imi pare?..
ma gandesc dac-o sa am destula putere sa nu fac pasul inapoi…
ECLIPSA DE MARTE 
Comentarii recente