priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Archive for Septembrie, 2011

adu-ti aminte…

cand vantul adie,

frunze fosnesc

adu-ti aminte de mine-

eu iti soptesc.

cand luna pe cer se opreste in loc,

trist atarnata de-un nor-

un suflet pierdut  in cercul de  foc

naste un dor.

cand cade o stea

cand trece o zi

cand pleaca cineva

si nu va mai veni

adu-ti aminte de mine…

cuvinte din trecut „ma uit inainte?…”

30 aprilie 2010

Anii fug,
se duc de la mine
de parca i-am suparat cu ceva.
Ma uit inainte,
ma uit inapoi-
si iar inainte.
Oricum, inapoi nu ma pot intoarce –
dar cat as vrea!..
sa pot schimba ceva, acolo, in trecut.
Si stau acum la jumatate de drum
cu un vis implinit pe jumatate,
cu un dor interzis
si intors inapoi,
cu regrete invelite-n foi subtiri
de amintiri-
Cu o responsabilitate cat nemarginirea
ce simt cum m-apasa greu pe umeri.
Nu ma plang, dar…-
sau poate plang,
dar nu ma mai aud
nici eu-

Ma uit inainte,
ma uit inapoi-
Incerc sa alung
din inima acest gol,
din minte-
neimpacarea cu mine.

Am avut un zbor
si-o pereche de aripi
sa pot cuprinde inaltimi.
Candva, demult –
miraj topit
in incretituri de timp
cu urmari dur inchistate-n prezent.

Culeg de pe jos
aripile-mi arse pina-n rarunchi,
le scutur de scrum…
ma uit inainte,
ma uit inapoi –
oricat asi vrea – inapoi – nu se mai poate.
Sa merg inainte? –
tarand prin colb
aripile-mi arse?!!
Si sperand, ca Fenix
ingropata-n sufletul meu
mai invie-o scantee,
mai naste-o speranta?
ma uit inainte,
ma uit inapoi…
fara aripi e greu sa zbori…

miercurea fara cuvinte – Nistru

Povestea miercurilor fara cuvinte a inceput la Carmen

chemare I

Aparu ca de oobicei, acolo, unde cerul si cu marea deveneau una,.. pecetluind cu  coroana-i sclipitoare a lor imbratisare. Stralucea ca niciodata, iar de pe raze-i se prelingeau picuri de lumina argintiu-aurie, cazand in nisipul racoros, topindu-se in el. Marea era ireal de linistita. Valurile murmurau incetisor o melodie hipnotizanta.

Inca dimineata. Nimeni. Si nimeni nu vroiam sa fie.  Liniste si Singuratate. – Doua surori ce ma tineau de mana si-mi zambeau induiosator…

Paseam impreuna prin apa limpede…

…limpede si calma –  de nu credeai sa se fi zbatut vre-o data-n tarm, potolindu-si furia in al sau nisip.

Limpede si calma, abia unduitoare… ma chema tot mai departe si eu mergeam ratacindu-ma cu buna stiinta in soapta-i ademinitoare.

As fi mers asa mult, mult… daca n-ar fi trebuit sa ma trezesc…

miercurea fara cuvinte – „vederi” din cetate

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
povestea miercurilor fara cuvinte a inceput aici

 

 

miercurea fara cuvinte La plimbare