priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Archive for August, 2010

toamna

Pentru multi inceputul toamnei  e inceputul unui anotimp placut. Pentru mine e inceputul unui sfarsit, cel putin a unui sfarsit de an, acum si aici, in septembrie nu in decembrie. Dar nu si un inceput de an, ci de tristeti, de frig si ploi amestecate cu nostalgii si amintiri ce  sapa gropi de regrete si doruri…O mica moarte zidita-n toate darurile ei si in culori frumoase ce soptesc adio… cu orice frunza care cade se rupe cate-un fir din impletitura  sperantei, dorintei, increderii…

Iar minunatul covor auriu-aramiu ce incanta lumea e doar un giulgiu frumos, menit sa distraga atentia de la inevitabilul sfarsit…

As vrea sa traesc undeva, unde nu este toamna si iarna  sau cel putin, unde metamorfoza timpului nu este asa evidenta…   dar nu sunt sigura ca as putea sa ma rup de locurile cunoscute si oamenii dragi…asta e.

O sa tes incet o panza si-o sa ma prefac intr- un cocon  pentru a supravetui 😉  iar in primavara voi desface aripile, voi inspira adanc si… ma voi insenina din nou

am venit!…


mai toata lumea se bucura cand vine multasteptata vacanta; isi gateste bagajele si pleaca, savurand placerea inca de pe drum. Ei bine, mie inca pe drum spre destinatie mi se face dor de casa, iar odata ajunsa, inca mult timp sufar de greul acomodarii…procesul de acomodare cu locuri si oameni noi e mai dificil pentru mine… slava domnului, cea, la care am venit – marea ma face sa uit de casa. Dac-ar fi posibil sa stau doar pe malul marii ;)…
Chiar din primele zile am avut parte de o mare linistita cu ape curate, clare…


o mare linistita presupune si diferite distractii, cum ar fi o sfera plutind pe valuri cu un om in ea 😉

umbre in ape


,

mare suparata 😉

,


,

,

august…

imi place mie asa, uneori, sa scormonesc timpul trecut, sa scot din praful anilor cate o piesa ce se leaga de mine… de data aceasta este piesa „In august” in interpretarea lui Stefan Petrache si formatia Noroc, foarte cunoscuta pe vremuri… mai ales ca trebuie sa plec pe-o saptamana sau mai bine… na, plec si eu la mare intr-un sfarsit de vara 😉 adica, mai bine mai tarziu decat deloc 🙂 … si va las in compania aceste-i piese cu nostalgia ei de sfarsit de vara… 😦 pana vin imi spuneti daca v-a placut 😉

http://www.trilulilu.ro/IOROMARE/e034a405761945

BLOG INTERESANT!


Calatorind prin lumea virtuala(cum imi place mie sa zic) se intampla sa intru pe un blog (selectand un nume dintr-un blogroll, sau altfel) sa citesc doua fraze si sa-mi piara interesul…
Nu ma refer la bloguri unde chiar n-ai ce sa citesti(ca sa nu zic altfel) ma refer la bloguri unde sunt postate articole bine ingrijite si cu tema la zi… ma intreb atunci; de ce nu le pot citi?..
Pana acum am gasit 2 raspunsuri la aceasta intrebare(o fi fiind mai multe, cine stie) 😉
1.Persoana care detine blogul dat este total diferita de modul meu de a gandi, de a fi, de a percepe lumea si viata.
2.Scrie, desi corect , ingrijit si pe teme ce ar trebui sa starneasca interes, dar plictisicos.

Nustiu, trebuie sa fie ceva, care sa capteze intr-un articol… o varianta ar fi o relatare mai compacta – adica, sa nu se bata apa-n piua… daca nu prea ai ce spune, scrie un articol mai mic, dar interesant…hai, ca risc sa ajung si eu la p. 2 🙂

Pentru ce toata aceasta introducere?..
Am vrut sa evit a spune banalitati despre un blog al carui articole le citesc cu interes de la prima fraza pana la ultima, inclusiv discutiile/comentariile ce urmeaza.
Este blogul lui Bogdan Epureanu.
Intr-adevar un blog interesant. Vine cu niste idei, principii, care indiferent daca-ti sunt pe plac sau nu, oricum starnesc interes.
M-a surprins in mai multe randuri, modul direct in care isi propaga ideile, principiile referitor la al sau blog pe care vrea sa-l perceapa ca pe o biblioteca selecta
Poate sa-ti placa sau nu „regulile casei”, dar nu poti sa zici ca nu-i interesant acolo…
Stiu ca toti vor scrie despre cunoscutul „jurnal saptamanal„, dar nu pot sa nu pomenesc si eu de el… tare mi-ar fi placut sa-mi vina si mie astfel de idei 🙂
Tendinta permanenta de a-si organiza cat mai eficient, atat viata personala, cat si spatiul virtual (fapt ce, recunosc, motiveaza si pe altii la organizare) este, iarasi, un lucru de admirat…
Unele momente ma uimesc pursisimplu, indiferent daca le aprob/accept sau nu. Sunt si din astea 🙂 dar totuna e interesant!
Ar mai fi multe lucruri frumoase de mentionat aici, despre blog si mai ales despre detinatorul blogului 😉 dar… va puteti convinge singuri, trecand pe acolo.
Nu am scris pentru concurs, motiv pentru care ma opresc aici, sub limita lui 400. 🙂

dedicatie

Nustiu cum voi, cei ce imi pasiti pragul blogului, care mai rar, care mai des, dar eu de cand m-am pricopsit cu blog 🙂 mi-am facut mai multe cunostinte decat as fi acceptat in jurul meu in viata reala. Si imi iau indrazneala sa cred, ca unele dintre ele mi-au aratat chiar, prietenie. Evit sa folosesc acest cuvant(am mai spus), dar simt ca sensul lui s-a reactualizat. Adele este una dintre persoanele care a contribuit la aceasta reactualizare. Si nu din motiv ca isi rasfata prietenii cu premii si dedicatii, care mi-ar placea sa cred le merit cu adevarat, ci din motiv ca e o persoana calda, luminoasa. Cand ma gandesc la ea ma inseninez, or pentru mine acesta-i un moment important. 😉
Demult vroiam sa-i multumesc, dar contrar regulilor ce se impun, parca, si sfaturilor pentru bloggeri (pe care le socot utile si binevenite), scriu doar atunci cand am dispozitia necesara, motiv pentru care a cam trecut timp de la ultima postare. Dar asta e 😉

Stiu ca sunt printre calatorii virtuali si diferite „haimanale”, ca si in viata reala dealtfel (slava domnului,pana acum, inca n-am dat de ele, sau ele de mine) 😀 si in general, am parte de vizitatori cu mult bun simt, interesanti. Si acest fapt ma bucura mult.
Motiv pentru care, voua, celor ce va place sa treceti din cand in cand pe aici, va daruesc acest senin tapitat cu flori de cires 🙂

Darul se ia, obligatoriu! 🙂