O buna parte dintre blogheri – of, ce cuvant! – nu-mi suna bine in urechi – sa-o luam altfel; o mare parte dintre persoanele care detin un blog, pornesc sa cutreere lumea virtuala la umbra comoda si protectoare a unui pseudonim. Motive sunt multe si diverse – fiecare le are pe-ale lui. Si eu le am pe ale mele. Ca sa nu mai zic, ca am pornit acest blog la indemanarea insistenta a unei persoane, care stie sa convinga. Oricum, am luat-o mai mult ca pe-o incercare, intriga – element divers al existentei mele, menit sa mai dilueze din neplacerile, problemele ce-mi fac creti pe frunte. 😉
In general, ma uimeste nonsalanta cu care o parte dintre internauti isi pun pe tava viata pina-n cele mai mici detalii; de la data de nastere pana la numarul de telefon. Dar totodata ii si admir.
Pe mine ma sperie orice dezvaluire ce ar permite cuiva sa se apropie de persoana mea mai mul decat permite un pseudonim. Si aici sunt avantaje, nustiu daca si dezavantaje. De exemplu, poti sa-ti creezi o imagine noua – absolut diferita de ceia ce esti tu in realitate; o identitate virtuala, complet straina de fizicul tau, de varsta, gusturi, pozitie sociala s.a. Sau dimpotriva, sa-iti deschizi/scoti la lumina adevarata-ti fire – inchisa in complexe, reguli sociale si alte cochilii ale evolutiei umane…
Probabil va intrebati unde vreau sa ajung? – La mine, desigur. 🙂 La mine, cea culcusita comod si placut in umbra anonimatului. Doamne fereste! – departe de mine gandul sa-mi afisez, acuma, numele, dar…
De cand ma tin eu minte, intotdeauna am gasit limba comuna si teme de discutie cu oameni de diferite categorii de varsta si diferite paturi sociale. Cu ceva timp in urma, cand aveam vre- 22-23 ani, intamplarea facea sa am o vecina care avea in jur de 50 ani, poate mai mult. O femeie foarte frumoasa(se poate si la 50 ani 😉 ) cu o soarta incredibila. O poloneza la numai 1 an ramasa orfana intr-un lagar de concentrare si adoptata de o familie de evrei. O femee interesanta si foarte deosebita, care avea multe de povestit si cu care puteai sa discuti despre orice…Deseori discutam cu ea stand pe scaunul din fata blocului. Ei bine, intr-o zi, o alta vecina cam de seama mea, cu care mai schimbam din cand in cand ceva vorbe, n-a mai rabdat si m-a intrebat:”Ce ai tu de vorbit atata cu ea? Despre ce poti sa vorbesti, atata, cu cineva de varsta ei?!” „Despre multe”, i-am raspuns si am schimbat subiectul.
Cu persoane interesante si sociabile intotdeauna am ce discuta indiferent de varsta si alte detalii. Dar,… am ajuns la acel dar de mai sus 😉 Am impresia ca acest fapt a creat confuzie la unele persoane, motiv pentru care ma simt, parca, vinovata, ca a-s duce lumea in eroare si de la asta nu ma simt bine. Nu vreau sa-mi descopar identitatea, dar nici sa ma dau drept cine nu sunt. Deaceia o sa fac acum o mica dezvaluire, care o sa nedumereasca poate pe unii. Cineva poate a inteles deja. Cand spuneam intr-un post despre „foi ingalbenite de timp” ce-mi apartin, sa stiti ca n-a fost doar o figura de stil…Timpul s-a primblat destul printre anii mei, chiar foarte mult 😉 Anii mei de studii, de facultate ramanand demult in urma. Acuma obiectul meu de studiu este insasi viata cu toate oportunitatile ce mi le ofera sau de care ma lipseste…
Si daca cineva dupa cele spuse, va descoperi brusc, ca a gresit venind pe-aici – o s-o iau ca pe ceva firesc…
Pentru cei ce vor rezista informatiei am o intrebare:
Parerea voastra despre pseudonime, anonimat in lumea virtuala; pro sau contra?
47.206475
27.793472
ECLIPSA DE MARTE 
Comentarii recente