Sigur, fiecare anotimp are farmecul sau si momentele sale deosebite. Si cu toate astea, fiecaruia ii sta inima la un anotimp anume. Anotimpul meu, care ma face sa ma bucur, asa, fara un motiv anume sau chiar in ciuda unor motive, este primavara. Odata cu ea simt un plus de energie, de sperante, de incredere … nu stiu ce se intampla, dar parca reinviu si eu odata cu natura… poate deaceea ca acesta este anotimpul meu… oricum, va doresc tuturor o primavara frumoasa!
cineva drag mie isi serbeaza azi ziua de nastere. sper sa ajunga azi aici sa-si ia cadoul 😉
o zi de luni frumoasa va doresc la toti!
si iar e luni… si iar e frig 😦 … trist/plictis si totul gri…
stiu ca multi vor percepe aceasta zi anume asa, inclusiv eu, desi imi propusesem ceva timp in urma sa lupt cu aceasta stare de lucruri…
bine ca unii au pofta de ras de la o luni… si daca-au facut dispozitie cuiva macar nu au ras degeaba 🙂
este deja prea tarziu pentru provocarea papala de azi, dar ieri si azi am fost putin ocupata. Totusi cateva ganduri s-au incapatanat sa i-a forma si iata 😉
iubim sa traim
dar murim
sorbind din a rutinei cupa cu venin
in fiecare zi cate putin
iubim sa fim pretuiti
dar ne devalorizam
si ne vindem pe nimic
cu monede mici
incercam s-ascundem golul
in zdrente si sclipici
iubim sa fim iubiti
dar uitam sa mai zburam
si ca niste fluturi amortiti
cadem raniti
urand urat, urati.
iubim…
–––––––––––––––––––––––
alte interpretari:
http://v2valmont.wordpress.com/2011/02/13/iubim/
http://mirelapete.dexign.ro/2011/02/iubim/
http://pisica07.wordpress.com/2011/02/14/iubim/
http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/14/provocarea-papala-iubim/
http://redsky2010.wordpress.com/2011/02/14/iubim
Incepusem o cu totul alta povestire despre conac. Dar in comentarii la duzina de cuvinte mi s-a sugerat ca ar trebui sa fac o continuare la povestea din postul precedent, si- iata:
Conacul
„In sfarsit!” Sava rasufla usurat, isi lua valiza si porni spre iesire. Dupa ore de zbor, cand avea senzatia, ca nu mai ajunge sa calce pe pamant era nerabdator sa se convinga de contrariu.
Pe Andrei, il observa de indata ce intra in sala de asteptare. Parca mai imbatranise de cand se vazura ultima data la ultima lui vizita in tara. Parul inelat era total carunt. Silueta in schimb era de invidiat, ca la douazeci de ani. Privirea-i era senina, iar zambetul, care semana atat de mult cu al mamei lor, ii lumina fata. Puse valiza jos si primi calda imbrasisare frateasca.
Erau foarte diferiti la caracter si niciodata nu au fost prea apropiati, iar in ultimul timp distanta dintre ei se mai marise, si nu numai la propriu. Asa simtea Sava. Andrei credea altfel.
Il ajuta cu bagajul si se indreptara spre iesire. Afara ii astepta o masina de o marca indiscifrabila.
„Mama, ce rabla! Si zicea ca o duce foarte bine. M-a convins si pe mine sa vin tocmai aici…” Sava se opri descumpanit in fata masiinii.
– Hai, urca! – il indemna Andrei.
Urcara ambii. Masina coti spre autostrada si potopul de masini ii primi in bratele sale.
Sava se astepta la inevitabile intrebari despre ce si cum s-au petrecut toate, poate chiar si reprosuri si se simtea incordat. Nu avea nici un chef sa i se zgandare ranile din suflet. Dar Andrei, parca citindu-i gandurile, incepu pe un ton vioi sa-i povesteasca despre vremea de afara, capricioasa in ultimul timp si alte fleacuri neinsemnate. El ii multumi in gand si incerca sa prinda firul vorbelor.
– Unde mergem? – intreba Sava intr-un sfarsit.
– Cum unde?! La casuta mea!
Gandindu-se la masina cu care a venit sa-l ia, Sava, incerca sa nu-si inchipuie „casuta mea”. Si cum de s-a hotarat el sa vina tocmai aici? Ar fi putut s-o ia de la capat acolo, pe pamantul sau, pe care a promis ca nu-l va parasi vre-o data. Sigur, avea sa-i fie greu la inceput, dar stia ca poate sa-si revina si fara ajutorul cuiva, chiar daca ar fi durat mai multi ani…
Insa nu putea fi egoist. Trebui sa se gandeasca la fiica si sotia sa, care si asa vor suferi prea mult. Andrei ii spuse de atatea ori, ca are posibilitati si cunostinte aici, in America, care-l pot ajuta sa-si faca o viata mai buna,incat… Trebuia sa incerce, macar.
– Valeria va fi bucuroasa, – continua Andrei pe un ton vesel incercand sa-l abata de la gandurile ce-i intunecau fruntea. Sava ridica mirat din sprancene:
– Valeria?!
– Da! Stii, de mult n-a mai fost nimeni pe la mine…
„Asa, vasazica! Burlac convins, Andrei, totusi, s-a casatorit!”
– De cand? – intreba el neputandu-si ascunde mirarea.
– De cand, ce?
– De cand esti cu Valeria?
– A-a, de vreo cinci ani…
„Si n-a spus nimic pana acum!” se gandi Sava surprins de noutatea nu chiar noua si oarecum suparat ca-i spune abia acum.
– Valeria e superba – o sa-ti placa! – continua Andrei.
„Hm, important sa-ti placa tie” – gandi oarecum descumpanit si inreba:
– Si n-ai zis nimic de ea pana acum?!
– Nu socoteam ca-i important.
Raspunsul lui Andrei il deruta complet. Ba e superba, ba nu e important…
– Si sa stii, ca v-o cedez voua, daca-o sa va placa, – continua fratele sau degajat.
Sava, stupefiat, muti de-a binelea. Nu mai stia ce sa zica. Ori lui ceva i-a scapat din ce-a povestit Andrei, ori el nu mai intelege nimic. Or fi ei diferiti la caracter, dar nici chiar asa!
Intre timp, iesira de pe autostrada pe un drum laturalnic, ce se adancea tot mai mult intr-un fel de padurice. Ceva mai departe, printre copaci se zarea o constructie. Deodata copacii se rarira intr-o alee.
Automobilul se opri in fata unei case frumoase, impunatoare.
-Am ajuns! – zise Andrei, iesind din masina.
Sava cobora intrigat:
– Asta ce-i?
– Cum ce-i? Casuta mea! – raspunse Andrei senin.
– „Casuta mea”?! Pai asta-i ditamai conac!
– M-am gandit eu c-o sa-ti placa! -zambi Andrei multumit.
Sava uimit, mai putu doar sa intrebe:
-Si Valeria? Ea, unde-i?
– Pai, asta e Valeria! – raspunse Andrei facand un gest larg catre casa.
-Hai, intra! ne asteapta…
––––––––––––––––––––––
alte provocari papale:
papagigli
http://v2valmont.wordpress.com/2011/02/06/conacul/
redsky
http://redsky2010.wordpress.com/2011/02/07/conacul/
scorpio72
http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/07/provocari-papale-conacul/
psipsina
http://pisica07.wordpress.com/2011/02/07/conacul/
virusverbalis
http://labulivar.wordpress.com/2011/02/06/conacu/
gabriela
http://gabrielailies.wordpress.com/2011/02/07/domnisoara-de-la-casa-alba/
irenadaiana
http://irenadaiana.wordpress.com/2011/02/07/provocarea-de-luni-conacul/
vero
http://verovers.wordpress.com/2011/02/07/dragoste-la-conac/
griska
http://griska.wordpress.com/2011/02/07/conacul-meu/
pentru ca afara e un frig!!! si nu mai ninge asa frumos cu fulgi mascati si pufosi si pentru ca azi e luni…. si simt ca dispozitia mea e pe punctul sa inghete intr-o ipostaza deloc placuta, am deschis o usa pe care n-o deschid prea des…
nu e genul meu preferat de muzica… si desi nu sunt mare cunoscatoare a genului, si am mici rezerve fata de piesa, dar… azi e luni! 🙂
mai tineti minte?.. 😉
ECLIPSA DE MARTE 
Comentarii recente