MERGEM INAINTE!

Iata ca a luat sfarsit si I semifinala a Eurovision-ului! Pentru Moldova cu un rezultat destul de bun. De la inceput nu eram foarte entuziasmata de cei alesi sa ne reprezinte anul acesta la Eurovision si nu din motiv ca a-s fi vazut pe altcineva in locul lor. Daca trebuia sa aleg eu – probabil, n-as fi ales pe nimeni, dar asa cum pe mine nu m-a intrebat nimeni 🙂 au fost alesi cei, care de la bun inceput nu prea-i inghiteam, dar care… ascultandu-i de mai multe ori au inceput chiar sa-mi placa 🙂 Mai ales ca din piesele prezentate in prima semifinala, n-as zice ca m-a frapat vre-o una in mod special. S-a facut uz de motive etno, care cu cativa ani in urma aparea ca ceva deosebit, viu colorat; acuma, insa, nu mai incanta si pare ceva rasuflat…
Ma bucur de reusita SunStroke Project & Olia Tira, care ne reprezinta tara la Oslo si le doresc mult succes pentru sambata…

stari de roz si stari de gri

stari de roz
si stari de gri
se succed pe rand, tesand
panza vietii
in care prind
cand o ploae
cand un vis
cand un dor ce m-a cuprins…

si se cern in graba mica
si se cern in graba mare
zile de care-mi este frica,
zile mari de sarbatoare.

am crescut si sunt prea mare
sa astept mama sa vina
sa ma ia in brate iara
si sa-mi spuna”tu nu ai nici-o vina”

am crescut si timpul trece
printre oameni care pleaca,
printre oameni care vin…
eu incerc sa prind momentul
suferintei in declin.
sa imi cresc in suflet rare
flori frumoase, flori de drag
sa adun frumoase clipe
ca margele -ntr-un sirag.

cine stie?

Sunt disperata. Dintr-o neatentie,( ca sa nu zic prostie) scotocind prin foile WordPress-ului, absolut intimplator si fara sa-mi dau seama prea bine, m-am trezit cu inca un blog format pe aceiasi adresa, care a preluat numele blogului si numele de utilizator al blogului existent deja. Probabil o sa rideti si-o sa spuneti ca asa ceva nu e posibil. Asa gindeam si eu cu putin timp in urma, cand citisem la cineva pe blog, ca a facut un post intr-un anumit mod, iar la publicare WordPress-ul l-a schimbat cum a vrut el…Stiu ca la organizarea acestui blog am pierdut ceva timp -elementar, inscriind careva nume si adrese – cum s-a intimplat ca acesta al doilea s-a creat asa simplu printr-un singur clik, nu pot sa inteleg….Dar nu asta e important. Dupa ce ca m-am chinut sa-l sterg – ca nu se dadea – se pare ca mi-a uzurpat si numele de utilizator. Si desi nu mai exista, continue sa faca comentarii din numele lui altcersenin, dar nu al blogului existent, ci al celui sters, astfel, cand fac un comentariu la cineva pe blog, daca dai clik pe numele de altcersenin, nu mai vii ca alta data la mine pe blog – ci te duci la pagina, care instiinteaza, ca blogul dat este sters… toata povestea aciasta m-a obosit deja… nustiu daca se poate repara acest lucru… Voi fi foarte recunoscatoare, daca cineva stie si poate sa-mi spuna si mie.
p.s. Interesant lucru, ca „minunile” WordPress-ului continua, inca; in orice caz, la mine pe calculator. A disparut antetul blogului si nu pot sa mai incarc alta imagine nici ca antet nici la vre-un post; si inca o serie intreaga de ciudatenii care nici nustiu cum sa le descriu…

„DACA-I CREZUT C-AR FI PUTUT SA FIE…”

Ion Minulescu
Romanţă meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!…
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!…

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de’ndată ce le-a scris!…

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!…

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin „et caetera!”…

Nu pot sa va spun ce mult mi-a placut poezia lui Minulescu si in special aciasta poezie, cand am descoperit-o si nu pot sa va spun ce mult ma impresioneaza si pina acum… de fiecare data cand recitesc – regasesc crimpee din realitate iscusit impletite in cintecul versului; profunzime, adevar nevualat si cu „voal” 😉 … dar si sarcasmul propriu poetului…

…file din jurnalul vietii (5)

REGASIRE

Dupa cum spuneam, am pierdut legatura cu ea, cu prietena mea, cu omul meu de suflet din perioada adolescentei. A fost o perioada dificila in viata mea, cind poate am uitat, sau am vrut sa uit de tot si de toate. Peste un timp am incercat sa o gasesc – fara rezultat. Abandonasem ideia, dar intr-o zi, privind o emisiune, unde se mentiona ca traim intr-o epoca a internetului, cind avem acces la un volum foarte mare de informatie si e foarte simplu, de exemplu, sa gasesti persoanele de care ai nevoe – am reanimat ideia de a o gasi. Si peste un timp, spre marea mea bucurie, am gasit-o! A fost emotionant… Desigur, a fost o regasire virtuala, care (cu mici omiteri) a mai generat o fila a jurnalului pe care-l “rasfoesc”.

**********************************

A_M: Draga, O! In sfirsit am dat de tine, sper ca esti tu, te caut de mai mult timp… Ce ne-a mai aruncat viata in toate partile! Stateam bine cu scrisul si eu si tu in scoala, cum de ne-am pierdut asa, fara nici o veste. Noroc cu acest site. Unde esti, ce faci, cum o duci. Astept sa apari… A, sa ma prezint; sunt eu A-M.

***********************************

O-k: A-M!!!!!!EŞTİ aici???????????
O-k: A_M, mi-ai facut o surpriza, ca m-ai cautat, m-ai gasit, mi-ai scris, nu m-ai uitat. Grijile traditionale de lucru, de casa, de familie ne-au schimbat mult, dar amintirile din trecut au ramas ın inimile noastre şi pına ın zilele de astazi. Totul a fost placut şi frumos ın anii de şcoala …De neuitat… Mult am stimat prietenia noastra. Scrie-mi, cınd vei putea despre tine, placuta amintire…

*****************************
A_M: Draga mea – in sfirsit! Sigur, ca nu te-am uitat – niciodata, pursisimplu, viata, uneori, ne invirte cum stie ea, poate te prind, cindva, si pe skipe(in direct), sa-mi scrii numaidecit!

*****************************
O-k: Primavara sa-ti aduca un martişor de sanatate, un ghiocel de noroc, o adiere calda de fericire un nor de iubire şi un soare stralucitor asemenea sufletului tau…

*****************************

A_M: multumesc, esti daguta! si pentru tine o primavara dintre cele mai frumose. Cu mult drag – o imbratisare calda, pentru o doamna frumoasa si deosebita, sa fii fericita, sa fii iubita, respectata si adorata de oamenii dragi si importanti pentru tine. Numai bucurii de la copii – pace si lumina in suflet si in casa!

*********************************

O-k: trimite cos-de-ghiocei1-300×225.jpg ***
O-k: A_M!!!!!!!Eşti superba!!!!!!!!Multumesc mult de toate ce me-ai scris. Mi-ai ıncalzit sufletul, ce bunatate şi blındete ai ın tine, multumesc. Şi eu deasemenea, ıti doresc, ca toate ımplinirile frumoase, sanatatea şi spiritul primaverii sa te ınsoteasca pretutindeni, primavara acaesta sa-ti inunde sufletul cu bucurie şi cu parfumul tuturor florilor sale!.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
A_M: Buna!!!! Sunt aici!!! Multumesc de ghiocei si de urari,.. spune ceva despre tine – ce faci, unde esti? unde lucrezi?…
O-k: A_M!!! BUNA!!!!…sunt ın Chişinau.
O-k: Din anuı acesta nu mai lucrez,.. de ajuns am lucrat – vreau sa traiesc pentru copii şi sot.
A_M: …o decizie corecta sa traesti pentru copiii si sot, dar si pentru tine…
O-k: Dar am un HOBİ, care-mi place şi urmez un curs –cursul de desen artistic predat de o pictorita emerita.
A_M:- VAI!!! Ce frumos… e si un vis de a al meu sa pictez, cindva, in ulei pe pinza, sau macar acuarele… iti doresc sa- ti implinesti dorintele in sensul acesta si nu numai…
O-k: multumesc, sa ştii, ca nu-i nimic greu ın arta aceasta, e ceva nostim şi placut, doresc ca toti ce-i ce iubesc Arta sa-şi atinga scopul numaidecıt!!!!!!!!!!!!!!!
A_M: sper, cindva, o sa incerc si eu sa pictez, si sa scriu…
O-k: NUMAİDECIT principalul sa nu-ti pierzi interesul.
Tu ce mai faci scumpa A_M, scrie cıte ceva despre tine……..
A_M: mai intii sa-l mentii fata de viata – e important – interesul….Eu nu prea fac nimic, in sens, ca nu lucrez la moment, nicaeri, ma starui sa ma mentin pe linia de plutire – adica, sa nu ma pierd printre nimicurile vietii, 🙂 mai scriu cite ceva, uneori… ce ma bucur, ca in sfirsit, comunicam,….mi-ar placea sa ne intilnim cu vre-o ocazie…sau fara…
O-k: Ai aceleaşi pareri despre lucru ca şi sotul meu, veşnic tot me-a spus, stai acasa la cald, ce nu ti-i bine?
O-k: De ıntılnit, desigur ne vom ıntılni, ai dreptate…
A_M: mai degraba, sotul tau are aceleasi pareri cu sotul meu; eu nu prea mi-am dorit sa stau acasa, mai degraba zis n-am vrut deloc – dar asa a fost sa fie, cineva trebuia sa stea acasa si s-a hotarit, ca eu sa fiu aceia, in fine, nustiu e bine sau nu dar asta e..
O-k: Sa stai acasa e sanatos, ce folos ca eu am lucrat şi mi-am epuizat sanatatea şi viata …
A_M: tu, probabil, esti ocupata mult cu lucru – tu lucrezi la scoala, ca nu prea am inteles, si imi pare rau sa zic, dar nu mai este, chiar, asa sanatos sa stai acasa – nu atit de mult, de fapt, depinde… sunt multe nuante aici…
O-kristal: Pına ın anul acesta am lucrat şi la Colegiul Electromecanic, şi la Colegiul Telecomunicatii din Chişinau, iar mai ınainte la şcoala , am predat matematica.
O-k: Dar e bine sa ai o okupatie, desigur care sa mearga ın dezvoltare spre prosperitate…
O-k: Totul ce se face ar fi bine de facut pentru fericirea familiei .
A_M: dar, stind acasa e cam dificil cu dezvoltarea, prosperitatea s. a., te inghite rutina vietii, daca te lasi dus de val; chiar, daca asta e in numele familiei. Trebue sa existe un echilibru in toate astea… si o forta interioara de a-ti pastra integritatea, pentu a evita sa fii dizolvata in rutina cotidianului.
O-k: M-ai facut sa rıd cu lacrimi, o, A_M, te ınteleg, nu-ti pierde CURAJUL, de unde ştii, poate norocul sta dupa colt???????….. Nu vezi ca timpurile sunt grele????…. Nu te grabi la nimic şi sa nu-ti para rau de nimic, Viitorul este scris aparte pentru tine!!!!!!!!!!
A_M: o, viitorul!.. -a fost un timp, cind imi parea ca eu nu mai sunt eu, ca ma pierd printre lucruri si intumplari – survine indiferenta fata de tot si de toate – iata ce inseamna sa stai acasa, pentru cineva, care are nevoe de socializare in mod special, sau care a fost obisnuit cu un mod de viata activ,.. da timpurile sunt grele, dar norocul cine stie pe unde-i; in orice caz am invatat sa ma conformez situatei sa nu cad in apatie(totala) 😉 si sa incerc sa dau sens unor lucruri…
O-k: Vai ,A_M, tu ai un talent mare de a scri, nu poti, oare, sa te confirmi la un ziar, revista stınd acasa??????????
A_M: nustiu, nu cred – in fine, am inceput sa fac ceva peaproape, e recent – un blog – mersi de apreciere, mai emotionat!!… si nu mai este totul, chiar asa rau – posibil mai dramatizez si eu,- ca imi cam sta in fire(zic unii) 😉
O-kristal: Uite, aşa, şi spune-mi, ca faci ceva ce-ti place, ai un HOBİ, o lumina ce te bucura şi face sa se bucure şi prietenii tai, cei dragi. DESİGUR scrie-mi şi mie adresa!!!!!!!!!!!!!
A_M: numaidecit… in general ma stradui (in ultimul timp mai mult) sa gasesc si in lucrurile mici si simple un senns si motiv de bucurie, cind se primeste….
O-k: Ai dreptate, aşa şi trebuie de facut… ok…
deacum nu mai vad ce scriu, multumesc, pentru tot….
A_M: -si eu iti multumesc, pentru ca m-ai pastrat in amintirea ta, pentru vorbele frumoase si apreciere,.. sigur ca nu mai vezi, eu abia acum am observat – au trecut deja doua ore si e noapte tirziu, atunci, it zic noapte buna si te mai astept, aici, si pe blog la fel – e ceva din mine si acolo…
O-k:- Bİne, a fost placut sa ne cunoaştem din nou !!! PE CURIND! NOAPTE BUNA!!!!!
A_M: – sigur, negresit, ne mai vedem(scriem) 🙂 aici! … Noapte buna!!!!!!!!!!!!!!

********************
A_M: Draga, O! Iar ai disparut, defapt am fost si eu disparuta o vreme 😉 – probleme. Sper ca la tine-i totul bine. Cum merge cu studiul picturii? Uite, ai o dedicatie la mine pe blog.
***********************

O-k: Mult te-am İUBİT, te-am PRETUİTşi te-am STİMAT. Am plıns despartirea, lipsa ta. TU mi-ai fost copilaria mea. Mult am ramas ratacita ın gınduri fara tine. De ce- ai lipsit atıt de mult? Am vrut sa fim tot ımpreuna, pına la URMA………………….
E greu de trait ın TEMPORAR cu ASPİRATİA SPRE ETERNİTATE……………………………………..

****************************

A_M: Draga mea, esti deosebita! Tu, mai facut sa pling acum, cind citesc. M-ai emotionat si m-ai dus cu gindul, iarasi, la vremurile acelea frumoase. Chiar imi pare rau, ca-am lasat inertia sa puna stapinire pe mine o buna bucata de timp, dar a fost o perioada mai dificila in viata mea, si m-am autoizolat, m-am ascuns in sine – gresita decizie, dar asta e; nimic nu mai intorci… In schimb, se poate de invatat din greseli si se pare, ca ceva am invatat – incerc sa recuperez, macar ce se poate si cit se poate. Cred ca stii, ca ai un loc aparte in inima mea si sper ca ne v-om revedea intr-o buna zi…

DESTIN, NOROC SAU PURA INTIMPLARE

Am ascultat, citit si gandit mult la acest subiect. Ei, dar cand spun ca am citit mult nu inseamna ca chiar am scuturat colbul prin biblioteci, cautand autori, care si-au facut teze de doctorat pe aceasta tema. Dar viata m-a pus de mai multe ori fata-n fata cu o intrebare, la care, nu am putut sa raspund si nustiu daca voi putea vre-o data. La drept vorbind, nu cred, ca e in puterea cuiva, sa o faca. Insa, reflectand si discutand despre acest lucru, sper sa ma apropii, macar, de intelegerea lui.

Asadar, care ar fi intrebarea:
Ce este viata noastra? (simpla de tot, nu?) 🙂
Avem noi, oare, o soarta predestinata fiecaruia, cu linii de conduita trasate si un final regizat inca de la nastere??
Cu alte cuvinte „Ce ti-e scris in frunte ti-e pus”?

Sau, poate, e un hazard, noroc sau ceva ce depinde totalmente de voia intimplarii??

Sau viata noastra depinde numai si numai de noi – de cum ne-o construim, cate eforturi depunem si la cate am fi in stare sa recurgem, pentru a devia de la un cliseu existential in care ne-am pomenit?? Citatul lui Nicolae Titulescu „Soarta este scuza celor slabi si opera celor tari” vine sa intregeasca aceasta afirmatie.

Insa o zicala din popor (de fapt sunt o sumedenie de genul) afirma cu totul altceva:
Cine are noroc – are.
Pune piatra si rasare,
Eu pun rinduri busuioc
si nu rasare deloc.

Si tot asa se poate de continuat inca mult.

De-a lungul existentei sale omenirea a creat sute si mii de astfel de zicale, citate si maxime, atat pro, cat si contra ideii fatalitatii vietii omului. Inteligenta populara, filosofi, oameni ilustri au incercat pe rand sa nege sau sa afirme ideia, ca omul are un destin (soarta, noroc) dat de dumnezeu sau alta divinitate, forta supranaturala, care-i influenteaza viata. Logica vine in mare parte sa sustina pe cei ce neaga existenta norocului, destinului… si totusi, uneori se intampla lucruri ciudate, care refuza sa se supuna oricarei logici…

Nu v-ati intalnit niciodata cu asa situatie, cand de rand cu cineva sa munciti mult-mult, pentru a atinge un scop si in final, acel cineva, cu mai putine eforturi, ajunge la scopul dorit; iar tie ti se darama toate planurile, la fel ca niste castele de nisip, din motive absolut stupide, aparute ca din senin in calea ta?

Inchipuiti-va doi actori, care merg la un casting, pentru rolul vietii lor. Primul este foarte talentat si foarte bine pregatit; al doilea – tot talentat, dar poate, mai putin pregatit. Mergand pe langa aceias cladire, primul se pomeneste cu un balcon, in cap si ajunge la spital, scos din circuitul vietii pe vre-o cateva luni, cel putin … al doilea, peste 5 minute, trecand pe langa aceias casa( care mai are balcoane gata sa schimbe destine), merge mai departe, ajunge la destinatie, ia casting-ul si in citeva luni de zile, devine celebru – cap de afis in teatru, cinematograf in mai multe parti ale lumii…
Ce-i asta? Era scris dinainte, undeva in zodiile lumii, in proectele providentei ori e o simpla intimplare?!! – Norocul??
Si daca primul actor trecea cu 5 minute mai devreme pe lnga acea casa, oare, ajungea la destinatie, sau oricum era zdrobit intr-un accident trecand strada??

CINE sau CE, pna la urma, defineste/dirijeaza existenta noastra?
DESTINUL(soarta) – care ne este data odata cu viata de forta divina cu un traseu imposibil de deviat;

NOROCUL – un bilet spre un concurs de imprejurari favorabile (sau nefavorabile) avansarii noastre pe drumul vietii;

Sau UN PLAN de elaborare personala, bine trasat (sau mai putin bine) de care ne ghidam de-a lungul vietii si care in totalitate depinde de vointa noastra, talent, caracteristici fizice si intelectuale?

Care din astea trei se face raspunzator de viata noastra prospera sau ratata???
Sau totul este, doar pura INTAMPLARE?..

ginduri imprastiate

NU-MI MAI PASA

nu-mi mai pasa,
daca vii sau daca pleci,
nu-mi mai pasa
ce mai faci si unde esti.

Nu-mi mai pasa…
si nu stiu de-i mai bine
sau mai rau,
ca nu-mi pasa
de sunt cu tine, cind noaptea vine
sau nu sunt eu…

DEPARTE DE MINE

sunt singur, departe de mine,
departe de toti…
Cum pot sa m-apropii de tine,
daca nici de mine, macar, nu pot.

Traiesc in trecut si gindesc –
fara planuri de viitor.
Prezent nu am – plutesc
cu el, undeva, in gol.

De mina cu un vis –
o farima de astral…
Pursisimplu exist
si din cind in cind, apar…