priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Archive for Aprilie, 2010

MA UIT INAINTE?..

Anii fug,
se duc de la mine
de parca i-am suparat cu ceva.
Ma uit inainte,
ma uit inapoi…
si iar inainte.
Oricum, inapoi nu ma pot intoarce –
dar cit as vrea!..
sa pot schimba ceva, acolo, in trecut.
Si stau acum la jumatate de drum
cu un vis implinit pe jumatate,
cu un dor interzis
si intors inapoi,
cu regrete invelite-n foi subtiri
de amintiri…
Cu o responsabilitate ce-si pierde urma in univers
si simt, ca ma apasa greu pe umeri.
Nu ma pling, dar…
sau poate pling,
dar nu ma mai aud
nici eu…

Ma uit inainte,
ma uit inapoi…
Incerc sa alung
din inima acest gol,
din minte-
neimpacarea cu mine.

Am avut un zbor
si-o pereche de aripi
sa pot cuprinde inaltimi.
Cindva… demult –
miraj topit
in incretituri de timp
cu urmari dur inchistate-n prezent.

Culeg de pe jos
aripile-mi arse pina-n rarunchi,
le scutur de scrum…
ma uit inainte,
ma uit inapoi –
oricit asi vrea – inapoi – nu se mai poate.
Sa merg inainte? –
tirind prin colb
aripile-mi arse?!!
Si sperind, ca Fenix
ingropata-n sufletul meu
mai invie-o scintee,
mai naste-o speranta?
ma uit inainte,
ma uit inapoi…
fara aripi e greu sa zbori…

m-ai coplesit cu vorbe mari

M-ai coplesit cu vorbe mari-
iubire, fericire –
dar sunt doar paravan
pentru adevarata-ti fire.

Din zborul meu tu m-ai oprit,
prefacindu-mi viata in calvar –
satisfacut si multumit,
simtul de proprietar ?!

Dar nu-ti ajunge – vrei mai mult
si pleci la vinatoare!
Nu vreau – dar tot aud,
cind vinatul e prea mare.

Pe zi ce trece mai putin
iti pasa de-ti descoper urma –
se umple cupa cu venin –
da peste margini ura !

Dar timpul trece peste noi
neinduplecat, neertator –
vei vrea sa fim, doar, noi doi
dar vei fi tu si… un ecou.

Declaratie de Independenta

…SAU IEPURII COMUNISTILOR

In limina ultimelor evenemente, si a ultimelor pronuntari ai liderilor partidului comunist devine mult mai clar tabloul diabolic, pe care l-au desenat comunistii in zilele de aprilie dupa alegeri . Devine tot mai clar planul lor de a prinde mai multi iepuri odata cu acel asalt al Parlamentului bine mascat cu ajutorul provocatorilor. Care erau iepurii? – Subminarea protestelor pasnice impotriva fraudarii alegerilor, oprimarea si infricosarea tinerilor, asa, ca sa nu mai vrea ei democratie; reinoirea cabinetelor „marilor demnitari” cu tot cei mai nou si holurile cu havuzuri, in timp ce tara se usca in saracia crizei nerecunoscute si ce-i mai inportant – distrugerea actului, care sta la bazele Republicii Moldova – Declaratiei de Independenta a Republicii Moldova, care le sta in git comunistilor, inca de la infiintarea ei. Vedeti, citi iepuri aveau de prins? Si noi, care mai aveam careva dubii in privinta responsabililor pentru organizarea acelei anarhii! Privesc stirile si nu-mi vine a crede, ce-mi aud urechile: vezi doamne, ca se incalca constitutia(violata de comunisti) in favoarea declaratiiei de independenta. Dar oare, Declaratia de Independenta – nu este ea insasi, baza acestu-i stat, de la care a pornit totul. Pai, daca negi importanta acestui document, ce ramine ?!! – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca?!! Adica, ne intoarcem inapoi in bratele sau mai degraba zis la picioarele „marelui frate rus”?!! Guvernarea comunista nu putea sa o distruga, asa, pursisimplu – ar fi fost prea de tot, dar asa, a fost o ocazie perfecta sa o faca disparuta in timpul vandalizarii cladirii Parlamentului. Mai aveti indoieli, cu privire la cine a fost interesat sa dispara acest document important?! – Atunci, ascultati-l pe domnul Igor Dodon, cu cita ardoare critica repunerea semnaturilor pe Declaratia de Independenta a Republicii Moldova si repunerea ei in drepturi. Si ce anume nu-i place dumnealui?! Pai, nu-i place, insasi, esenta acestui document! Eu nu-mi inchipui, ca undeva in alta tara, vre-un lider politic si-ar permite sa atenteze la integritatea actului, care sta la baza formarii statului. Oare, el isi da seama, cind afirma fara nici o sinchiseala, ca Declaratia de Independenta a Republicii Moldova nu este una buna, nu este legala?- isi da seama in ce postura apare?!!

…file din jurnalul vietii(4)

…dependenta

Nu mai tin minte cum si cand am trecut la alt gen de literatura, insa, stiu ca prin clasa IX-X, deja citisem toate volumele lui Diuma , cate ceva din Stendal, mai multe din George Sand, Pe aripile vintului, Scarlet si inca multe altele…

La biblioteca, cand ieseam de printre rafturi, cu un teanc mare de volume, balansand usor spre masa bibliotecarei, aceasta din urma, facea niste ochi patrati la mine in care imi citeam clar diagnoza. Faptul se consuma in sat; deci avea tot dreptul, doamna – privelistea era mai rara. 🙂

Nici in timp ce ma pregateam pentru examene, nu ma puteam abtine sa mai citesc cate ceva. Citeam pina pe la 1-2 noaptea, sub pretextul ca ma pregatesc pentru examene; manuale si conspecte erau la indemana, in caz ca intra mama sa ma intrebe de ce nu dorm. 😉  Nustiu cum faceam, dar si examenele le sustineam pe bine si foarte bine. ( eram foarte atenta la lectii).  🙂
Era ca o boala – consumam literatura, aproape nonstop – eram dependenta! Si aceasta „boala” s-a tratat, doar partial, odata cu admiterea la facultate…

Atunci nu ma gandeam – acum ma gandesc: poate ca, era mult mai mult folos, daca acest volum de literatura, era de specialitate, la obiectele de studiu. Cine stie, poate acum, aveam vre-o doua facultati in plus absolvite si cine stie ce culmi atinse…

…file din jurnalul vietii(3)

DEDICATIE PENTRU O.

In perioada aceea mi-am facut o prietena noua.
Zic, prietena, si simt cum ma zgarie pe undeva, ca e departe de ceea ce vreau sa spun, poate din motiv ca sensul cuvantului s-a compromis demult, sau nu exprima toata paleta sentimentelor mele fata de acea persoana. In fine, era un suflet apropiat mie, de gandurile mele, de spiritul meu. – Amandoua citeam mult, discutam mult, ne fascina noul si necunoscutul, cu o naivitate neranita de taiusurile vietii. Ne intelegeam dintr-un singur cuvant! Toate acestea au generat pana la urma o admiratie reciproca.
Stau si ma gandesc uneori, ce idei, ce impresii trebue sa-i fi insuflat, ca sa-o inspir la o asa dedicatie.
Nu demult, intr-o carte veche, pe foi ingalbenite de timp, am gasit dedicatia, care mi-o facuse in acele vremuri departate.(nu-mi vine sa cred, dar asa este – pe foi ingalbenite de timp!)
Au trecut atatia ani, stiam ca exista pe undeva, dar uitasem de continutul ei „fantastic”. 🙂
Draga de ea!
Iata un fragment:

„Din roua necunoscutului viitor se desprinde o faptura necunoscuta. N-o cunosc. Contururile-i sunt neclare. Dar simt, ca-i ceva apropiat si-n univers n-a batut inca, nici a suta parte din secunda astrala, dar eu ma simt deacum , legata de aceasta fiinta prin mii de fire invizibile. Oare necunoscutul poate sa fie atat de apropiat noua sau noi sintem atat de aproape de hotarele necunoscutului? Ce-i cu fiinta aceasta cu contur neclar? Cate sutimi de secunda astrala sau cate sutimi de veacuri stelare numara existenta ei?
(ei,- adica, eu, 😉 )
Nu neg, dar fantezia, fiind, proprie fiecarui om, este caracterizata in esenta sub actiunea cugetarilor, in cel mai vast contradictoriu – dintre vis si realitate, orchestrate pe motivele durerii sau iubirii, al tristetei sau setei de viata, armonizeaza, in final, fraza seninatatii.
Potentialul omului, eu il revad in acea fiinta, ce se apropia sublim de noi, pentru a convinge, ca marea rana a omenirii este contrastul(ridicol) dintre temporar si aspiratia spre eternitate…”
Doamne, oare cu ce am impresionat-o, asa tare?!!
Acuma, pierduta-n haosul cotidian si in rutina vietii, ma intreb, daca am meritat aceasta dedicatie atat de sofisticata si patetica?..
Mult imi pare rau, ca n-am pastrat legatura cu aceasta fiinta deosebita apropiata de eu-l meu de altadata… Drumurile vietii au trecut de-a curmezisul peste noi, departandu-ne si piezandu-ne in tumultul ei…
Oare am facut si eu vre-o dedicatie?! – Memoria-mi joaca festa,..dar aceasta scriere i-o dedic ei…
Dedicatie pentru O.

„O MARE E TU”

Iarasi, am fost premiata! Nu pot sa zic, ca nu ma maguleste faptul ca m-am regasit printre cei „alesi” 🙂 de aciasta data in lista lui TOMASEVICI, fapt pentru care-i multumesc, dar pentru a nu nimeri intr-un cerc inchis, eu o sa ma abat de la reguli si in loc de lista, o sa va propun o piesa de Andrea Bocelli si Dulce Pontes, care mi-a placut mult:

premiu

Spre uimirea mea, m-am pomenit cu un premiu. L-am primit de la Adele, careia ii multumesc. Sper, ca-l si merit. Sa vad acum, cum ma ispravesc cu obligatiile 🙂 – vine la pachet cu un set de reguli 🙂

Iata premiul!

iata si regulile:

“a) Postați premiul pe blog-ul vostru.
b) Oferiți-l unui număr de 12 prieteni.
c) Afișati link-ul premiaților.
d) Anuntați-i printr-un comentariu pe blog-ul lor.
e) Scrieți cine v-a premiat.”

12 prieteni nu credca gasesc, dar iata citeva persoane, care l-ar merita:

http://fancymiss.wordpress.com/
http://tomasevici.wordpress.com/
http://bloodymary4u.blogspot.com/
http://stradadefluturi.wordpress.com/