MA UIT INAINTE?..

Anii fug,
se duc de la mine
de parca i-am suparat cu ceva.
Ma uit inainte,
ma uit inapoi…
si iar inainte.
Oricum, inapoi nu ma pot intoarce –
dar cit as vrea!..
sa pot schimba ceva, acolo, in trecut.
Si stau acum la jumatate de drum
cu un vis implinit pe jumatate,
cu un dor interzis
si intors inapoi,
cu regrete invelite-n foi subtiri
de amintiri…
Cu o responsabilitate ce-si pierde urma in univers
si simt, ca ma apasa greu pe umeri.
Nu ma pling, dar…
sau poate pling,
dar nu ma mai aud
nici eu…

Ma uit inainte,
ma uit inapoi…
Incerc sa alung
din inima acest gol,
din minte-
neimpacarea cu mine.

Am avut un zbor
si-o pereche de aripi
sa pot cuprinde inaltimi.
Cindva… demult –
miraj topit
in incretituri de timp
cu urmari dur inchistate-n prezent.

Culeg de pe jos
aripile-mi arse pina-n rarunchi,
le scutur de scrum…
ma uit inainte,
ma uit inapoi –
oricit asi vrea – inapoi – nu se mai poate.
Sa merg inainte? –
tirind prin colb
aripile-mi arse?!!
Si sperind, ca Fenix
ingropata-n sufletul meu
mai invie-o scintee,
mai naste-o speranta?
ma uit inainte,
ma uit inapoi…
fara aripi e greu sa zbori…

m-ai coplesit cu vorbe mari

M-ai coplesit cu vorbe mari-
iubire, fericire –
dar sunt doar paravan
pentru adevarata-ti fire.

Din zborul meu tu m-ai oprit,
prefacindu-mi viata in calvar –
satisfacut si multumit,
simtul de proprietar ?!

Dar nu-ti ajunge – vrei mai mult
si pleci la vinatoare!
Nu vreau – dar tot aud,
cind vinatul e prea mare.

Pe zi ce trece mai putin
iti pasa de-ti descoper urma –
se umple cupa cu venin –
da peste margini ura !

Dar timpul trece peste noi
neinduplecat, neertator –
vei vrea sa fim, doar, noi doi
dar vei fi tu si… un ecou.

Declaratie de Independenta

…SAU IEPURII COMUNISTILOR

In limina ultimelor evenemente, si a ultimelor pronuntari ai liderilor partidului comunist devine mult mai clar tabloul diabolic, pe care l-au desenat comunistii in zilele de aprilie dupa alegeri . Devine tot mai clar planul lor de a prinde mai multi iepuri odata cu acel asalt al Parlamentului bine mascat cu ajutorul provocatorilor. Care erau iepurii? – Subminarea protestelor pasnice impotriva fraudarii alegerilor, oprimarea si infricosarea tinerilor, asa, ca sa nu mai vrea ei democratie; reinoirea cabinetelor „marilor demnitari” cu tot cei mai nou si holurile cu havuzuri, in timp ce tara se usca in saracia crizei nerecunoscute si ce-i mai inportant – distrugerea actului, care sta la bazele Republicii Moldova – Declaratiei de Independenta a Republicii Moldova, care le sta in git comunistilor, inca de la infiintarea ei. Vedeti, citi iepuri aveau de prins? Si noi, care mai aveam careva dubii in privinta responsabililor pentru organizarea acelei anarhii! Privesc stirile si nu-mi vine a crede, ce-mi aud urechile: vezi doamne, ca se incalca constitutia(violata de comunisti) in favoarea declaratiiei de independenta. Dar oare, Declaratia de Independenta – nu este ea insasi, baza acestu-i stat, de la care a pornit totul. Pai, daca negi importanta acestui document, ce ramine ?!! – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca?!! Adica, ne intoarcem inapoi in bratele sau mai degraba zis la picioarele „marelui frate rus”?!! Guvernarea comunista nu putea sa o distruga, asa, pursisimplu – ar fi fost prea de tot, dar asa, a fost o ocazie perfecta sa o faca disparuta in timpul vandalizarii cladirii Parlamentului. Mai aveti indoieli, cu privire la cine a fost interesat sa dispara acest document important?! – Atunci, ascultati-l pe domnul Igor Dodon, cu cita ardoare critica repunerea semnaturilor pe Declaratia de Independenta a Republicii Moldova si repunerea ei in drepturi. Si ce anume nu-i place dumnealui?! Pai, nu-i place, insasi, esenta acestui document! Eu nu-mi inchipui, ca undeva in alta tara, vre-un lider politic si-ar permite sa atenteze la integritatea actului, care sta la baza formarii statului. Oare, el isi da seama, cind afirma fara nici o sinchiseala, ca Declaratia de Independenta a Republicii Moldova nu este una buna, nu este legala?- isi da seama in ce postura apare?!!

…file din jurnalul vietii(4)

…dependenta

Nu mai tin minte cum si cand am trecut la alt gen de literatura, insa, stiu ca prin clasa IX-X, deja citisem toate volumele lui Diuma , cate ceva din Stendal, mai multe din George Sand, Pe aripile vintului, Scarlet si inca multe altele…

La biblioteca, cand ieseam de printre rafturi, cu un teanc mare de volume, balansand usor spre masa bibliotecarei, aceasta din urma, facea niste ochi patrati la mine in care imi citeam clar diagnoza. Faptul se consuma in sat; deci avea tot dreptul, doamna – privelistea era mai rara. 🙂

Nici in timp ce ma pregateam pentru examene, nu ma puteam abtine sa mai citesc cate ceva. Citeam pina pe la 1-2 noaptea, sub pretextul ca ma pregatesc pentru examene; manuale si conspecte erau la indemana, in caz ca intra mama sa ma intrebe de ce nu dorm. 😉  Nustiu cum faceam, dar si examenele le sustineam pe bine si foarte bine. ( eram foarte atenta la lectii).  🙂
Era ca o boala – consumam literatura, aproape nonstop – eram dependenta! Si aceasta „boala” s-a tratat, doar partial, odata cu admiterea la facultate…

Atunci nu ma gandeam – acum ma gandesc: poate ca, era mult mai mult folos, daca acest volum de literatura, era de specialitate, la obiectele de studiu. Cine stie, poate acum, aveam vre-o doua facultati in plus absolvite si cine stie ce culmi atinse…

…file din jurnalul vietii(3)

DEDICATIE PENTRU O.

In perioada aceea mi-am facut o prietena noua.
Zic, prietena, si simt cum ma zgarie pe undeva, ca e departe de ceea ce vreau sa spun, poate din motiv ca sensul cuvantului s-a compromis demult, sau nu exprima toata paleta sentimentelor mele fata de acea persoana. In fine, era un suflet apropiat mie, de gandurile mele, de spiritul meu. – Amandoua citeam mult, discutam mult, ne fascina noul si necunoscutul, cu o naivitate neranita de taiusurile vietii. Ne intelegeam dintr-un singur cuvant! Toate acestea au generat pana la urma o admiratie reciproca.
Stau si ma gandesc uneori, ce idei, ce impresii trebue sa-i fi insuflat, ca sa-o inspir la o asa dedicatie.
Nu demult, intr-o carte veche, pe foi ingalbenite de timp, am gasit dedicatia, care mi-o facuse in acele vremuri departate.(nu-mi vine sa cred, dar asa este – pe foi ingalbenite de timp!)
Au trecut atatia ani, stiam ca exista pe undeva, dar uitasem de continutul ei „fantastic”. 🙂
Draga de ea!
Iata un fragment:

„Din roua necunoscutului viitor se desprinde o faptura necunoscuta. N-o cunosc. Contururile-i sunt neclare. Dar simt, ca-i ceva apropiat si-n univers n-a batut inca, nici a suta parte din secunda astrala, dar eu ma simt deacum , legata de aceasta fiinta prin mii de fire invizibile. Oare necunoscutul poate sa fie atat de apropiat noua sau noi sintem atat de aproape de hotarele necunoscutului? Ce-i cu fiinta aceasta cu contur neclar? Cate sutimi de secunda astrala sau cate sutimi de veacuri stelare numara existenta ei?
(ei,- adica, eu, 😉 )
Nu neg, dar fantezia, fiind, proprie fiecarui om, este caracterizata in esenta sub actiunea cugetarilor, in cel mai vast contradictoriu – dintre vis si realitate, orchestrate pe motivele durerii sau iubirii, al tristetei sau setei de viata, armonizeaza, in final, fraza seninatatii.
Potentialul omului, eu il revad in acea fiinta, ce se apropia sublim de noi, pentru a convinge, ca marea rana a omenirii este contrastul(ridicol) dintre temporar si aspiratia spre eternitate…”
Doamne, oare cu ce am impresionat-o, asa tare?!!
Acuma, pierduta-n haosul cotidian si in rutina vietii, ma intreb, daca am meritat aceasta dedicatie atat de sofisticata si patetica?..
Mult imi pare rau, ca n-am pastrat legatura cu aceasta fiinta deosebita apropiata de eu-l meu de altadata… Drumurile vietii au trecut de-a curmezisul peste noi, departandu-ne si piezandu-ne in tumultul ei…
Oare am facut si eu vre-o dedicatie?! – Memoria-mi joaca festa,..dar aceasta scriere i-o dedic ei…
Dedicatie pentru O.

„O MARE E TU”

Iarasi, am fost premiata! Nu pot sa zic, ca nu ma maguleste faptul ca m-am regasit printre cei „alesi” 🙂 de aciasta data in lista lui TOMASEVICI, fapt pentru care-i multumesc, dar pentru a nu nimeri intr-un cerc inchis, eu o sa ma abat de la reguli si in loc de lista, o sa va propun o piesa de Andrea Bocelli si Dulce Pontes, care mi-a placut mult:

premiu

Spre uimirea mea, m-am pomenit cu un premiu. L-am primit de la Adele, careia ii multumesc. Sper, ca-l si merit. Sa vad acum, cum ma ispravesc cu obligatiile 🙂 – vine la pachet cu un set de reguli 🙂

Iata premiul!

iata si regulile:

“a) Postați premiul pe blog-ul vostru.
b) Oferiți-l unui număr de 12 prieteni.
c) Afișati link-ul premiaților.
d) Anuntați-i printr-un comentariu pe blog-ul lor.
e) Scrieți cine v-a premiat.”

12 prieteni nu credca gasesc, dar iata citeva persoane, care l-ar merita:

http://fancymiss.wordpress.com/
http://tomasevici.wordpress.com/
http://bloodymary4u.blogspot.com/
http://stradadefluturi.wordpress.com/

…file din jurnalul vietii(2)

O PERIOADA „FANTASTICA”

Dupa lectii am mers la acelas magazin si am cautat o carte mai „serioasa”. Am cumparat Amintiri din viitor – cu care mi-am rupt dintii mintii – era o povestire fantastica, tapitata cu termeni stiintifici din fizica cuantica si matematica aplicata.(sper, ca n-am inventat vre-un termen nou, acuma) 🙂

Am lasat-o deoparte pe vre-o 2 ani, timp in care, mi-am promis sa invat mai bine fizica si alte obiecte, care trebuiau sa ma ajute sa descifrez „misterul temenilor stiintifici”. Dar contagierea s-a produs si am trecut la alta fantastica mai usor de mestecat.
Tin minte, ca m-a impresionat foarte mult Solaris de Stanislav Lem. Ulterior, am privit si filmul Solaris in regia lui Andrei Tarcovschii. Atunci am inteles, ca nici cel mai talentat regizor, care ecranizeaza o lucrare literara, nu poate sa atinga acel spectru de emotii provocat de lecturarea ei.
Si tot asa a urmat o perioda „fantastica” in viata mea, da era fantastica rau de de tot, ca numai asta citeam. Prieteni, colegi, toti ai casei stiau de predilectiile mele literare, fiindca le-am facut capu mare, povestind tot ce citeam. Asa sunt eu; cind ma impresioneaza ceva, nu pot tine numai pentru mine. Stiu, uneori, poate fi un defect. Acuma, imi dau seama, ca am plictisit rau de tot o serie de persoane.
Dar incet, incet s-a produs saturatia. Toate au un sfirsit, chiar si o perioada „fantastica”. 😉
–va urma–

file din jurnalul vietii

ADIO, COPILARIE…

Tocmai incepuse un nou an scolar. Eram in clasa a V. Intr-una din recreatii avea sa mi se implineasca o dorinta veche de vre-o 2 ani. La magazinul de carti din apropierea scolii a venit cartea cu povesti, pe care o asteptam demult. Bucuroasa de noua achizitie, am intrat in clasa putin inaitea sunetului. Am pus cartea pe banca si am inceput sa ma pregatesc de lectie. Aveam matematica. Invatatoarea, vazind cartea – un volum impunator, s-a apropiat curioasa, dar citind titlul, intriga de pe fata-i, s-a scurs in coltul gurii intr-un suris incert. S-a uitat la mine putin dezamagita si un pic ironica si mi-a zis: -Tu, ar trebui, deja, sa citesti altfel de carti, mai serioase…

Parca mi-a turnat cineva o caldare cu apa in cap.
In acel moment am inteles: copilaria mea a ramas in urma la vre-o 2 ani distanta, pe toloacele si dealurile, pe care alergam impreuna cu copiii din mahala. Si eu n-am stiut pina acum!!! Cred ca m-am inrosit pina-n virful urechilor. O stare ciudata, neinteleasa plina de sentimente amestecate isi facu loc in mintea mea fara de griji.

Deobicei, copii si adolescenti, fiind, intotdeauna ne lipsesc niste ani in plus – vrem sa crestem cit mai repede, ne pare, ca timpul sta in loc si nu ne mai facem mari odata si nu mai vine ziua de poimine…
Unde ne grabim noi, oare?!!
Ei, bine, atunci, am simtit un fior rece si neplacut a timpului care trece neindurator si crud.
Dezorientata si rusinata am pus cartea-n gianta…

Inca, din momentul, cind plateam cartea, deja, savuram placerea lecturii; acuma parca-mi rupse-se cineva toate foille din carte. Povestile mele se terminasera…
–va urma–

VIVO POR ELLA

Nustiu cum s-a intimplat,
soarta cum ne-a amestecat.
M-am pierdut intr-un ciudat fior
si m-am regasit in dulce dor.
Picuri de lumina
ma inunda usor,
traiesc pentru tine,
ma inalt si zbor…

…si-am desenat curcubeul

Astazi, cerul, m-a imbratisat
si m-a luat cu el.
M-a asezat pe-un nor
si mi-a dat o pensula sa desenez curcubeul.
Luna m-a privit smecher de dupa orizont
si mi-a aruncat paleta cu culori…
mai toate cenusii(!)
Soarele m-a mangaiat cu-o raza pe ureche
si mi-a soptit:
-Pune-ti o dorinta!
Eu am cazut pe ginduri…
O dorinta? – as avea, cel putin, vre-o 10;
1. Sa vina mama inapoi,( ca prea devreme a plecat)
2. copiii sa nu se imbolnaveasca niciodata
3. si sa aiba noroc.
4. Gaura de ozon sa dispara,
5. iarna sa se duca la Polul Nord.
6. Primavara-i a mea!
7. Sa fie prinsi toti violatorii,
8. pedofilii,
9. agresorii sa fie inchisi.
10. Portocalii sa creasca la noi,
11. vreau sa mangai delfinii…
Vai, am trecut, deja, de 11-
pe care s-o aleg?..
Am luat pensula-
am muiat-o in mare,
putin in verdele din copaci.
Lalelele au platit avans-culoare
pentru-un vis efemer,
de-a se naste iar in cer.
Cu galben m-am imprumutat de la soare…
si-am desenat curcubeul.

PACATELE DIN POSTU MARE

Stiu ca nu sunt originala cu tema care v-o propun, dar…
Lupul Sur duce o lupta „crincena” cu imbisericirea scolilor.vezi.aici. O admir pentru consecventa si insistenta. Si ma gindesc, daca toti cei care, nu sunt de acord cu predarea religiei in scoala, ne-am pronunta mai insistent si mai categoric am fi auziti in sfirsit de guvern, Alianta(AIE) si toti cei care au hotarit asta pentru noi.
Inteleg motivele Aliantei pentru care se preteaza la asa ceva.(fosta guvernare a avut biserica drept aliat de nadejde in scopurile lor, care a tot turnat in capul oamenilor religie unsa cu comunizm si comunizmul s-a uns in capul oamenilor asa bine, ca nici nu-si mai dau seama ca acestea doua(religia si comunizmul) se exclud prin esenta lor.) Doar ca compromisul pe care vor sa-l faca, nu e indreptatit si trezeste nedumerire si protest celor cu mintea treaza.
Prevad reactiile unora…Dar, stati asa, nu va grabiti sa puneti etichete… Cel mai anapoda, este ca nu sunt o atee convinsa, ba mai mult; cred ca exista, careva, forte supranaturale pe lumea asta sau pe care o fi, fata de care suntem intr-o dependenta relativa. Dar nu pot sa cred, ca vre-un dumnezeu ar cere unele chestii, care se propavaduesc in biserici. Unele lucruri sochiaza prin intoleranta, absurditatea si nerusinarea lor. Iata un caz stupid despre care am avut indoieli; sa povestesc sau nu(lasa o senzatie foarte neplacuta vizavi, de biserica si tot se contine ea).Cineva mi-a spus, ca a fost in postu mare sa se impartasiasca, dar inainte de asta, parintele i-a spus ca trebue sa se spovedeasca si i-a dat o lista cu enumerarea pacatelor si la care trebuia sa raspunda, daca le-a facut sau nu; si cu restrictii pe perioada de post. Una din restrictii suna cam asa: Daca ai visat (in timpul postului) ca ai avut placere cu barbatul in pat – acesta, tot e un pacat, pentru care trebue sa ceri iertare. La inceput am crezut ca-i o gluma proasta si am ramas stupefiata cind persoana m-a asigurat ca nu e gluma nici pe departe. Aciasta s-a intimplat in una din bisericile care se afla pe teritoriul unui spital din Chisinau…va las cu impresia si trec la altele.
In ultimul timp apar tot mai multe dezvaluiri despre preoti pedofili, fapte care au fost ascunse de biserica ani de-a rindul… Oare de ce?!! Da cineva vre-o garantie pentru moralitatea celor care vor veni in sutana sa predea la scoala?!! Cine-i va verifica – banuesc ca ei vor avea autonomie fata de conducere scolii?
Si ma mai intreb de ce se inversuneaza ei cu tot dinadinsul sa intre in scoli? Oare biserica, care este casa domnului, nu e de ajuns pentru religie?
Omul CREDE, atunci, cind CREDE cu adevarat. Dar daca el este constrins si nevoit asta deja nu mai e CREDINTA. Se chiama altfel.
Oare, dumnezeu, daca el este pe undeva, are nevoie de asdtfel de credinta?!!

DOLIU IN POLONIA

tragedie dubla pentru poporul polonez; moartea celor mai alesi cetateni ai Poloniei – si criza politica ce survine in urma decesului majoritatii demnitarilor de stat. Dumnezeu s-ai odihneasca pe cei pierduti si putere poporului polonez pentru a depasi aceste tragice evenimente…http://pics.vesti.ru/p/b_417029.jpg

Sursa: Vesti.ru

EROII DIN UMBRA LUI 6 APRILIE

Toata lumea a vorbit si mai vorbeste, inca, de 7 aprilie si slava domnului ca se vorbeste in sfirsit despre toate cite s-au intimplat atunci (sau cel putin se incearca a se vorbi despre toate) Nu o sa vorbesc despre asta, fiinca nu am de spus nimic mai bun, mai deosebit sau ceva necunoscut pina acum. Dar imi pare pe nedrept lasat in umbra 6 aprilie, fara de care nu era un 7 aprilie si toate celelante. Din punctul meu de vedere 6 aprilie este nu mai putin important , ba chiar isi are si el eroii sai, dar despre care se vorbeste mai putin sau deloc in aciasta calitate. Dar ma-ntreb; oare trebue numaidecit sa fii mort ca sa ti se recunoasca meritele ?..

LASATI LUMINA SA INTRE…

PASTE FERICIT – PENTRU TOATA LUMEA!

Lasati LUMINA sa intre
in sufletul vostru pribeag
sa va aduca caldura si liniste.
Lasati BUNATATEA sa va imbratiseze,
sa va descreteasca ridurile din inima,
sa va mingie gindul durut.
Lasati COMPASIUNEA sa bata la usa constiintei –
sa va-induioseze,
sa va motiveze.
Lasati OMENIA sa va fie ghid de viata constant.

Lasati LUMINA sa intre…