priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

uneori moartea se amesteca cu viata dea valma intr-atat, incat pierzi un pic din acuitatea celor intamplate… defapt moartea intotdeauna sta destul de aproape de noi , doar ca nu-si face simtita prezenta… uneori insa, ii simtim respiratia drept in spate…  rece, muta, grea si cumva stranie… nechemata, neasteptata, dar prezenta mult prea mult peste intelegera  noastra…

Anunțuri

Imag011

 

textul participa la duzina de cuvinte, jocul de sambata cu cele 12 cuvinte impuse (echilibru, buzunar, vremelnic, nestemate, desprinse, anotimp, cheita, dimineata, exigenta, blazare, balans, soare)Detalii gasiti la psi

******************************************************

Orgoliul unui barbat cu tot ce se vrea inclus in aceasta notiune/definire(ma rog, in dependenta de nivelul inteligentei si bogatia interioara, or ajung sa inteleg ca astea doua nu-s una si aceeas) nu-i permite sa infaptuiasca unele lucruri, sa faca careva pasi sau sa-si permita sa simta mai mult decat e permis ca regula.(hm, le-am cam incurcat, dar tot pe-acolo e)

E un fel de balans menit sa-i mentina un fel de echilibru( iluzoric dealtfel). Oricum, devine un soi de blazare, fata de acele nestemate desprinse din adancul sufletului in momentele de mare fericire sau suferinta mare, astfel sortindule menirea unor false sticlute uitate intr-un buzunar departat al constiintei si simturilor.
Astfel, crezand ca intra intr-un anotimp al puterii si increderii in sine. Si poate ca asa si este. Uneori. Doar ca toata exigenta sa nu poate anula caracterul vremelnic al anotimpurilor.

*****************************************

– La multi ani, taticule!
– Sa fii sanatos, sa traiesti multi ani, sa… sa… de emotie Nuta uitase tot ce pregatise sa-i spuna taticului ei drag de ziua lui.Se opri descumpanita, cu telefonul in mana, nestiind ce sa mai zica.
– Printesa mea, ingerasul meu frumos!… Un soare bland si luminos rasarea in inima lui Sava la auzul acestei voci. Era fetita sa, printesa sa. Vocea ei dulce continua sa se reverse ca un balzam pe inima sa lecuind si rascolind in acelas timp.
– Taticule eu te iubesc mult… noi te iubim, se corecta copila, tragand cu ochul catre mama sa.  Ana facu un semn incert din cap incercand o inchipuire de zambet.
– Da, noi te iubim si… si…
–Taticule, cand vii acasa?-fraza ii zbura de pe buze automat, involuntar practic, ca un fruct ce de mult s-a copt si nu mai are  alta cale, decat sa cada…
– –- … Sava deschise gura, dar deodata toate cuvintele i se orira nod in gat.., iar in sufletul sau se addunasera  toti norii… el mai facu o incercare sa zica ceva, dar scoase doar un sunet surd si neclar.
– Taticule… de ce taci… taticule!.. Nuta cu mintea sa de copil intelese ca ceva nu e bine, ca ceva s-a intamplat… dar ce?… de ce tace? de ce nu spune nimic?
Lacrimile-i se paingenisera-n ochi, gata sa rupa zaplazurile si el simtea ca nu mai are nici o putere sa le tina acolo inchise. Inabusind cu greu un suspin gemut, dar invins de lacrimile ce-i ardeau fata el mai facu un efort:
– Printesa mea, eu… eu o  sa te sun mai tarziu… Sava inchise telefonul si  absolut daramat se prabusi in fotoliu. Apoi se ridica si iesi glont din casa, trecand rapid prin curtea larga spre padure. Acum  doar padurea va sti ca astazi Sava a plans. Ea nu  spune la nimeni .
Nuta, fara sa-si dea seama, gasise in aceasta dimineata cheita de la armura sufletului sau.

miercurea fara cuvinte
povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen

linogravura_maria_verdeDrumul vietii pare-a merge drept
dar de fapt noi nimerim in cerc
si ochiul mintii tot ne minte
ca am tot merge inainte.

Convinsi ca drumul nostru-i drept
ne  invartim buimaci in cerc
dar pan la urma ochii mari deschisi
descopera un cerc inchis.

Si-atunci cu disperare
incepe marea cautare…
sper si eu sau cel putin incerc
sa gasesc iesirea din cerc…

LA MULTI ANI!!!

q4KCz6XThA0

clubul psi

eu „tac” de mai mult timp… si motive ar fi mai multe; mai importante si mai putin importante, dar nu despre asta este vorba acum… acum,.. acum chiar nu puteam sa tac… si am rupt  cate putin din timp si din tacerea mea pentru a spune macar  cateva cuvinte… si chiar daca-o sa sune banal si prea sarac pentru tot ce ma leaga, ce inseamna si ce simt eu eu pentru el, totuna o sa spun: clubul psi a devenit ceva foarte important pentru mine… chiar daca nu scriu regulat si in ultimul timp spre deloc, oricum…

am intrat in acest joc de cuvinte , de scrieri si de versuri frumoase(scrise de oameni frumosi si talentati) pe vremea cand inca era doar  un joc… na, ca si acum e un joc, dar un joc serios, cu greutate… si psi este cea care a mentinut acest joc,  a dat suflet clubului psi asa cum numai ea stie, cu multa pricepere si carisma…

asi fi vrut inca multe sa spun despre clubul psi si despre acele minunate persoane pe care le-am cunoscut prin intermediul lui… si imi pare rau ca trebuie sa ma opresc aici, dar chiar trebuie sa ma opresc… sper sa revin la comentarii cu mai multe „aduceri aminte”

in final vreau doar sa mai zic ca ma bucur mult sa ma aflu printre membrii acestui club si le multumesc tuturor care vin aici mai des ori mai rar..

si lui psi, in special, pentru clubul psi si pentru ca (am mai spus-o si o mai spun) e un suflet bun si frumos… de talentat nici nu mai zic…