tacere…

departare
tacere
si timp –
greu, ca niste pietre pe suflet se lasa
tacerea, mai rau decat toate, santuri in inima sapa…
eu ma prefac ca nu vad, ca n-aud si ca uit
cum asteptarea s-aduna ca apele-n mare.
doar ca de-o vreme apele-i mari ma iau in valuri…
masor asteptarea cu rabdarea si tacerea cu timpul
stiu ca tacerea ta nu-i tacuta, ci-i doar o imprejurare
cu reguli ce dicteaza – stiu… cred.
dar cateva lacrimi disperate au pornit sa te caute
in tacere, in departare, in timp
le intorc inapoi, le inghit, le zambesc – eu sunt tare
mai pot sa astept…
si timpul uitarea mimeaza
sper doar sa-ti fie bine
oriunde ai fi, iar gandul meu o sa fie cu tine…