priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

„Imi roesc mai multe idei si ganduri in minte in ultimul timp si despre unele as fi vrut sa scriu, insa nu ma pot axa pe nici unul, dar nici nu ma lasa in pace – se tot cuibaresc in capul meu… deaceea ca sa ma abat un pic de la ele si fiindca tot am inceput cu mici dezvaluiri, zic sa va prezint o parte din colocatarii mei.

Aceasta este Pufi. Are sange albastru si aere de aristocrata; vine sa-mi toarca la ureche doar cand vrea ea, nu-i place sa fie luata in brate si se plimba doar cu motani de rasa 🙂

drept urmare periodic imi face astfel de surprize 🙂

acesta este Tomasino, este si el un aristocrat – soareci nu mananca – nu stie ce-i asta. In schimb ii place mult sa doarma 🙂

oriunde 🙂

si daca uit cumva sa-i cumpar ceva bunisor de mancare se uita cu niste ochi la mine ca nici sa vorbeasca nu trebue; este scris in ei un repros clar de parca i-am mancat din farfurie 😉

ea este Luza,poate sa piara si de foame daca nu-i dau mancarea preferata 🙂 si de se intampla sa ramana usa la automobil deschisa sare numaidecat pe bancheta gata de drum , de zici ca merge cu masina de cand e ea; sau daca te asezi jos se catara in brate de parca ar fi ceva firesc.

Luza nu sta in casa e o catelusa de curte, dar cand e frig afara este invitata lui Tomasino 🙂

poate va urma 😉 ”

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

am ales sa repostez acest articol pentruca una dintre aceste fiinte, 2 luni si ceva in urma, a plecat pe drumul neintoarcerii… Luzica – asa o alintam…

dupa 5 zile in care nu a mancat nimic si in care am incercat zadarnic sa o hranesc, sa o tratez, in ochii ei tristi s-a oprit clipa…

Anunțuri

Comments on: "cuvinte din trecut „traiesc alaturi de mine”" (18)

  1. E frumos si placut sa fii inconjurat de animale de casa.

  2. […] a apărut acum un an, aici. iar din trecut ne mai aduc cuvintele lor şi tibi, vero, altcersenin, Tweet (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if […]

  3. eu ştiu că o să mai plângi şi o să mai duci dorul căţeluşei tale. şi mie îmi mai este dor de naomi, poezia mea de astăzi despre ea vorbeşte de fapt, dar… rămân în suflet darurile lor de iubire. le purtăm în suflet… iar cei care sunt alături de tine vor şti mereu să te aline, chiar dacă nu ştiu să rostească cuvinte.
    mi-au dat lacrimile…

    • „iar cei care sunt alături de tine vor şti mereu să te aline, chiar dacă nu ştiu să rostească cuvinte.” foarte adevarat, si alinarea lor nu e mai putin pretioasa, chiar si nerostita…

  4. […] mai scos la lumină cuvinte din trecut: psi, Tibi, Vero, Altcersenin, Cita Rate this: Share this:FacebookTwitterMai […]

  5. […] vorbe din trecut găsiţi la psi . anaveronica . anacondele . altcersenin . cita . Like this:Like4 bloggers like this […]

  6. […] din trecut au mai înşirat şi psi, Tibi, Vero, Altcersenin, Cita, Anacondele Share this:ShareEmailFacebookTwitterRedditDiggPrintStumbleUponLike this:LikeBe […]

  7. […] cuvinte din trecut găsiţi la: tibi, psi, cita, anacondele, altcersenin, grişka 45.700000 27.179722 Share this:ShareFacebookTwitterEmailPrintStumbleUponDiggRedditLike […]

  8. […] joaca provocată de tibi, mă ajută să o scutur nițel de praf. La fel au făcut și psi,  vero, altcersenin, cita, cioburi de chihlimbar, grişka, lotusull ( e drept, puțin mai repede […]

  9. Îmi pare rău de pierderea ta. Vai, dar mâţele sunt mortale ! 😀 Le ador deja

  10. […] mirela, cella, denisa, zinnaida, vultureşti, bianca, vizualw, pishky, kadia, oana, lili3d, alt cer senin, napocel, peter, lunabeteluna, phozone, bineînţeles că şi pe traficantul de hituri teo […]

  11. […] mei paşi, cei prin care blogul a devenit unul literar, aşa l-am cunoscut pe sava, eroul lui altcersenin. recunosc, eu, personal, datorez acestor jocuri multă bucurie, căci prin ele am întâlnit […]

  12. acum 15 ani am pierdut şi eu un motan, era alb, cu pete negre şi avea doi ani…a contactat o boală virotică şi una bacteriologică, în acelaşi timp, şi i-au fost fatale.Î l lăsam să iasă afară, deşi stau la bloc. Uneori pleca şi câte două zile de-acasă. Când se întorcea, râcâia cu gheruţele la uşă…era fantastic. I-am făcut injecţii, timp de vreo două săptămâni(mă învăţase un prieten medic veterinar), îşi revenise chiar. Cel puţin aşa am avut senzaţia. Aşa că i-am dat drumul să iasă pe-afară, cum obişnuia. Nu s-a mai întors. Nu l-am mai găsit…Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. Prietenul meu mi-a zis că a murit cu certitudine şi că a plecat de-acasă ca să moară, căci cică aşa fac unele pisici…L-am plâns o vreme, dar încă mai cred că a trăit, liber, pe undeva…la scurt timp, după pierderea lui mi-am luat alt motănel, roşcat, dar am avut parte de el vreo şase luni, fiindcă l-am dus la cineva acasă, şi acea persoană stătea la parter şi-a fugit…Până acum 4 ani şi juămătate n-am mai vrut să-mi iau niciun animăluţ pe lângă mine, fiindcă nu mai voiam să sufăr. Avusesem şi-un căţeluş, înainte de motănei, dar n-am avut cum să-l ţin, căci creştea mare şi l-am dat cuiva care avea curte. Am dormit cu lesa lui pe pernă, ca să-i simt mirosul câteva luni bune. 🙂
    Reiau.
    Acum patru ani şi jumătate, am întâlnit-o pe jora(Gheorghe în ruseşte) la o trecere de pietoni. Avea două luni şi era speriată rău de maşini, aşa că s-a căţărat pe mine şi s-a ascuns în părul meu. N-am putut s-o mai scot de-acolo, decât în casă, când a coborât singură. La o săptămână, l-am primit şi pe cooper, cadou, de la un prieten. I-am ţinut un an împreună, apoi am renunţat la el, căci nu mai aveam cum să-i ţin pe amândoi. Mi s-a rupt inima-n două, dar n-am avut de ales. Am ales-o pe Jora, deşi îl iubeam mai mult pe el. Era foarte drăguţ, deşi avea un an, încă îşi sugea lăbuţa înainte s-adoarmă.
    Înţeleg ce simţi…mă uit la Jora, în ochişorii ei şi mereu mă întreb ce e dincolo de ei de mă face să mă simt atât de împlinită un ghemotoc blănos, mai mult decât ar putea să o facă un om.

  13. imi pare rau, pentru pierderile care le-ai suferit… asa stiu si eu ca pisicile pleaca de-acasa inainte sa moara,.. cand sunt bolnave, cand mor de batranete nu pleaca, poate ca nu mai au putere… am trecut si prin astea doua cazuri…
    alta data a trebuit sa renunt la o catelusa, o chema Baghira, avea o blana neagra si lucioasa, desteapta si frumoasa, la aproape un an cantarea cred vreo 70 kg…
    odata l-am pierdut pe Tomasino… am mers la niste frigarui la margine orasului… statea cuminte pe langa noi, dar cand a trebiut sa plecam el nu mai era… l-am cauta in zadar, dar se innopta deja… cu inima stransa am plecat acasa si timp de doua zile m-am tot invinovatit ca l-am luat cu mine… bucuria cea mare a fost , cand intr-o dimineata l-am auzit mieunand la usa, nu-mi venea sa cred, dar era adevarat gasise drumul acasa…
    aceste fiinte traiesc alaturi de noi si deseori atasamentul lor fata de om e mult mai sincer decat al semenilor nostri… probabil deasta si suferim atat, cand ii pierdem…

  14. Animalele de companie sunt un dar pretios, sunt singurele care sunt capabile de loialitate, de a fi alaturi de noi, indiferent de cine suntem, fara a tine cont de prejudecati, ele sunt capabile sa ne iubeasca neconditionat, sunt suflete pline de candoare si pline de puritate

    • Bine ai venit in casuta mea 🙂

      intru totul de acord! cred ca am avea ce invata si noi, oamenii, de la ele…

  15. […] mei paşi, cei prin care blogul a devenit unul literar, aşa l-am cunoscut pe sava, eroul lui altcersenin. recunosc, eu, personal, datorez acestor jocuri multă bucurie, căci prin ele am întâlnit […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: