priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

VALERIA
(continuare)

– Asta am pregatit-o pentru tine, – zise Andrei deschizand usa la urmatoarea odae, – dar poti sta in oricare alta, daca vrei, – conchise el dupa ce facura turul casei.

Alaturi Sava mai observa o usa care inca n-a fost deschisa. El trase de usa…

– Acolo nu te-as sfatui, -il opri Andrei putin incurcat.

– Am ingramadit mai multe lucruri vechi si nu cred ca te-ai simti comod…

– Uite, cat tu te acomodezi, eu o sa gatesc ceva pentru cina, -zise el si cobora jos.

Sava intra in odaia propusa si incepu sa-si scoata lucrurile din valiza. Soarele ii trimitea prin ferestrele mari ultimile raze a zilei, care lunecau jucaus pe pereti si covorul de jos. Un soi de dans din lumini si umbre creau o atmosfera putin misterioasa, fapt ce-l duse cu gandul la odaia de alaturi. Ii paruse stranie. Cu toate ca din ceea ce reusise sa vada prin usa deschisa nu era nimic neobisnuit acolo. Poate, doar fotografia in rama de pe noptiera, care statea intoarsa catre pat… Simti la un moment dat ca vrea sa intre si sa intoarca fotografia, asa cum ar fi normal sa stea… „Dar ce-mi veni acuma?” se gandi el suparat pe sine si intra sa faca un dus.

Dupa dus se imbraca mai leger si iesi, chemat de foamea ce-l grabea spre bucatarie. In drum spre, dadu cu ochii de usa odaii de alaturi si ceva il opri in loc…

– Sava, masa e servita!, – auzi el de jos si isi continua drumul.

„Mda… – se gandi Sava vazand omleta si legumele de pe masa, – data viitoare voi gati eu.”

Dupa masa mai statura putin la vorba despre nimic. Ambii evitau cu dibacie sa ia capat de vorba despre toate cate s-au intamplat in aceste ultime 2 luni. Sava se mira ce repede trece timpul, parca mai ieri terminase scoala si… il mai pomenira pe vecinul cu care invatase intr-o clasa si cum acesta, avand un defect de vorbire devenise foarte interesant pentru noua invatatoare de franceza, iar sora lui, fiind inca o mucoasa pe vremea ceea a zis ca invatatoarea s-a indragostit… au ras de pataniile copilariei… Mai pe urma, Andrei cu elocventa-i proprie a inceput o discutie  despre beneficiile  traiului in sanul naturii si ca aceasta casa e un fel de compromis intre aceasta si civilizatie.
La un moment dat Sava simti cum cuvintele-i trec pe alaturi de urechi, iar pleoapele-i devin tot mai grele…
Cred ca ma mantui, – schita el un zambet.
– Plec la culcare.
– Desigur, desigur, isi dadu seama Andrei,
– Noapte buna…
Patul il duse in imparatia somnului de indata ce-l prinse in bratele sale. Un somn adanc.
Dormise, probabi, destul de mult. Pe fonul unei linisti absolute, din camera de alaturi, rar si infundat, razbeau niste sunete ciudate.
Se uita pe geam si nu reusi sa inteleaga daca-i dimineata devreme sau deja seara. Poate ca Andrei aranjeaza odaia?..
In minte ii rasari fotografia intoarsa cu spatele spre usa. Sunt o categorie de oameni care nu suporta suspansul. Si Sava e la fel. El se ridica si porni sa vada ce se intampla.
Usa era intredeschisa. El intra si ramase masca. Langa noptiera statea o tanara in straie albe, stravezii cu un par nucariu ce-i cadea in suvite lungi pe umerii mici. Ea se intoarse.
Ochii migdalati de culoarea mierei, cu sclipiri de soare in ei, il priveau deschis, emanand o lumina calda, ademenitoare ce parca il inghitea.
O gramada de ani zburara intr-o clipa nustiu unde…
– Valeria!…
Ea zambi si zambetul ei umplu odaia. Era cel mai frumos zambet posibil.
_ Tu,.. tu, n-ai… -cuvintele-i incremenira pe buze.
– Nu, n-am plecat, inca,- continua ea cu acelasi zambet angelic
– Dar voi pleca in curand. Zambetul ei se topi si ganduri triste adumbrira chipul frumos.
Valeria se apropie.
– Trebuie sa-mi promiti ceva… numele meu…
O bataie in usa ii intrerupse vorba, ei privira spre usa. In usa statea Andrei…
Ingrijorat, Andrei incerca sa-l trezeasca. Sava deschise ochii. Era palid si sufla din greu. Fratele sau il privea de parca peste noapte-i rasarise
un neg cat cartoful pe frunte.
– Te simti rau sau ai visat urat?..
Sava privi buimacit si il intreba pe Andrei:
– A fost cineva pe-aici?
– Nu, dar a sunat Ana si a spus ca are ceva important sa-ti spuna.
Sava se trezi de-a binelea si isi cauta telefonul. Pierduse 4 apeluri…
– Te astept la masa, – ii zise Andrei iesind.
Sava forma numarul. Ana , insa, nu raspundea. Ingrijorat el culegea iar si iar numarul. Intr-un tarziu sunetele prelungi fura intrerupte.
– Alo! Ana! Buna! de ce nu-mi raspunzi?..
– Am fost la medic,- rasuna din celalant capat al lumii si Sava simti ca-i se strange inima.
– S-a intamplat ceva?
-Nu, totul e bine,.. defapt s-a intamplat – medicul mi-a zis ca vom mai avea o fetita… si stii… eu i-am gasit deja nume…da, stiu ca ne-am vorbit sa nu ne gandim la nume acum, ci dupa ce se va naste, dar… stii, azinoapte am visat-o pe Valeria… n-am mai visat-o de cand a murit… Era ca un inger luminos… si m-a rugat sa n-o uit si sa-i dau numele ei copilului pe care-l astept…

Andrei il astepta cu masa…Omleta si legume…
Sava stramba din nas. Ce ciudat e fratele asta al meu, are uneori niste apucaturi de a-i zice ca traeste pe un salariu de mizerie…
– Vad ca meniul e batut in cuie, – incerca el sa zambeasca.
– Ah, da!..mancasem si aseara omleta, – se dumeri Andrei.
– Pot sa-ti propun cereale cu lapte, daca vrei.
– Ei, astea n-or sa ma tina mult – mai bine omleta… mai tarziu gatesc eu ceva…
– Defapt, eu mananc in oras, nu prea gatesc acasa, – se scuza cumva Andrei.
– Sigur, pentru cine sa gatesti, uite daca a-i fi casatorit…
Sava isi dadu seama ca a facut gafa, dar era, deja, tarziu – fratele sau se schimba la fata – si el hotara sa continue cu riscul de a-l supara si mai tare.
_ Andrei, nu poti trai in trecut. Viata merge inainte… au trecut atatea ani… Ar trebui sa-ti gasesti si tu pe cineva… sa incerci macar…
_ Unica fiinta cu care-s fi vrut sa merg impreuna prin asta viata a plecat…nu mai este…
Este o utopie sa-tri inchipui ca va putea cineva sa-i ia locul…nimeni, niciodata… nu-i posibil si nu vreau sa mai vorbesc despre asta.
– Bine, doar o singura intrebare; casa, a-i numit-o cu numele ei, in amintirea ei… atunci de ce sa ne-o dai noua?…
– Eu vreau, ca ea sa fie vie… o casa nu are viata daca-n ea nu traiesc oameni care se iubesc, daca-n ea nu se aud rasete de copil….

– Apropo, Ana cu fetita, cand vor veni?…

Anunțuri

Comments on: "duzina de cuvinte – Valeria" (16)

  1. ce dor mi-a fost de sava. dar mai dor… de tine. ai nişte construcţii care mi-au mers la suflet. „păr nucăriu”, „culegea iar şi iar numărul”, tare îmi place cum scrii. să nu îl laşi pe sava neştiut. trebuie neapărat să îl scoţi în lumină.
    promiţi?

    • Altcersenin said:

      in primul rand, imi cer scuze pentru greseli, sper ca deja le-am indreptat pe toate 😉 asa s-a intamplat ca n-am avut acces la calculator un timp, apoi din fuga am tapat(eu mai scriu pe foi 🙂 ) textul si a trebuit sa plec,.. revenind si citindu-l, mi-am pus mainile in cap vazand cate greseli am facut. in privinta lui Sava de a-l scoate la lumina- nustiu, nu m-am gandit si nu sunt sigura ca as putea…
      dar iti multumesc mult pentru aprecieri si incurajari… cuvintele tale mi-au mers la suflet..

      • :))))))
        şi eu scriu pe hârtie întâi. pe hârtie şi cu stiloul. am o colecţie nebună de stilouri.
        ba să te gândeşti şi să poţi, îl scrii tare frumos pe sava, merită şi el, dar şi tu.
        te gândeşti, da?

      • Altcersenin said:

        bine, ma gandesc 🙂

  2. […] de cuvinte o puteţi regăsi şi la papagigli, redsky, altcersenin,virusverbalis, scorpio, jorji, vero Categories: poezii Like9 bloggers like this post. […]

  3. Interesant..Continua,e placut sa te citim!

  4. Ador sa dezleg mistere, cu cat mai repede, cu atat mai bine…suspansul ma ucide. 😀 😛 Omleta cu legume, hm, nu suna rau deloc, mai ales pentru o dimineata de duminica.
    O placere sa citesc textul tau. 🙂

    • Altcersenin said:

      multumesc 😀
      chiar ma bucur sa stiu ca intriga cu adevarat 😉

  5. off,imi pare rau ca nu te-am citit sambata,cred ca ai postat un pic mai tarziu…
    mi-a placut continuarea si astep alta..:))

    http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/28/again-i-did-it-my-way/

  6. […] Lisandru, Doina Popescu, Gabitzu, Geanina Lisandru, Ioan Usca, Teo Negură, Alice Albinutza, Altcersenin, Bogdan Epureanu, Cammely, FloUngureanu, Lee Dee, LePetitPrince, Lora, Sictireli, […]

  7. […] tuturor: Ada Pavel, Adi Barbat, Adrian Voicu, Alex Mazilu,  Altcersenin, Andi Bob, Arcadia, Betivul de cuvinte, Blog simplu, Blue Caffe, Bogdan Onin, Buimacii, Caius, […]

  8. […] Pavel, Achilianu, Adrian Voicu, Adela, Alex Mazilu, Altcersenin,  Arcadia, Ana Usca, Ana Veronica, Mirela Drăgan, Betivul de cuvinte, Bogdan […]

  9. […] Pavel, Achilianu, Adrian Voicu, Adela, Alex Mazilu, Altcersenin,  Arcadia, Ana Usca, Ana Veronica, Mirela Drăgan, Betivul de cuvinte, Bogdan […]

  10. […] continuare, despre Sava mai puteti citi aici, aici si aici […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: