…o dimineata de toamna cu toate componentele ei caracteristice; rece, umed si soarele care sta la ganduri daca sa-si arate fata de sub nori sau ba.
Copacii plang cu frunze care zboara in cadere libera. Vantul, care nu l-a poftit nimeni, zburleste covorul din frunze, tulburand cu ele linistea lacului si oglinda-n care cerul trist isi numara norii cenusii…
Nu se mai aude vesel tril de pasarele – au plecat, doar vantul intr-un solo continuu picura tristeti pe strunele sufletului meu…
Pe acest fundal, amintirile ce-mi rasar in minte, nu fac decat, sa-mi amplifice nostalgia dupa vremurile trecute , sa accentueze nimicnicia existentei noastre… – un fir de praf inghitit de infinit, ce niciodata nu va straluci in lumina carei-va stele…
Gandul meu ratacit s-a oprit in loc, absorbit de-o gaura neagra pierduta-n univers…
Urgent trebuie sa merg la un solar! 😉 Am nevoie de soare!…
ah, daca-ar fi asa de simplu!..
ECLIPSA DE MARTE 
Comments on: "Gandul meu ratacit…" (18)
[…] Ai rămas vreodată fără benzină la […]
???…
… si ce este asa de compus?!
da… deja mijloc de toamna, ploi reci si dimineti cu ceata…
„compus” e ca nicidecum nu ma pot adapta… si nu sunt pursisimplu „ploi reci si dimineti cu ceata” ci si sentimente reci si ganduri in ciata… 😉
solarul nu ne aduce vara inapoi dar ne poate da o nuanta a pielii, de vacanta. 🙂
si poate, putina dispozitie 🙂
[…] iar tuturor: Ada, Adela, Altcersenin, Ana Usca, Anca, Andrei, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Chat Noir, Collector, Consiliul […]
Pff, am lipsit ceva… s-au adunat multeee…. ;)) :))
Acum, trecand la subiect, pot sa spun ca textul e superb iar finalul m-a dat pe spate… :)) Chiar a fost funny, „trebuie sa merg la un solar”… :))
ma bucur ca te-am amuzat 🙂
Si ce daca-i colorat totul in aramiu? Si ce daca frunzele acopera pamantul formand un covor ca-n povesti? Noi simtim frigul, vantul si, mai ales, stropii neobositei ploi. Si tristetea, si nostalgia, si absenta soarelui. Dar as prefera ceva natural, nu ma atrage artificialul solarului. Pe unda umbla vara noastra draga? 😦 😛
parca imi citesti gandurile; ultima fraza a textului era „Dar ar fi o problema; nu suport artificialitatile”. Dar am renuntat la ea inainte de a publica. Si de „vara noastra draga” imi amintesc tot mai des odata cu inaintarea frigului. 😦 dar mi-am promis ca-o voi sfida (pe Toamna) de aici a aparut si solarul 🙂
Mai, pai tu zici ca eu scriu nu stiu cum, dar tu ai scris atat de frumos… reconfortant, si e atata caldura in randurile tale… 🙂 Ma bucur tare mult ca am fost inspirat sa ma opresc in seara asta pe-aici 🙂
pai, e adevarat; ai un stil de a scrie neobisnuit, neobisnuit de frumos 🙂
mersi de aprecieri, ma bucur ca ti-a placut 😉
[…] http://dmd-suflet.blogspot.com/2010/10/eternitatea.html https://eclpsademart.wordpress.com/2010/10/20/gandul-meu-ratacit/ http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2010/10/17/un-congres-aproape-inutil/ […]
E faină și toamna, bineînțeles cea-nsorită. Când e pudrată cu ploi în exces e urâtă ca naiba.
ooo, ploile de toamna sunt cele mai neplacute. Mai bine deacu sa ninga, decat sa ploua.
Vreu ninsore! He he he.
Acum e mișto aici la Cluj. Senin,soare strălucitor, aer bestial.
nu, nu vreau ninsoare! 🙂 Vreau Senin, vreau Soare! Numai daca-o fi sa ploua – atunci mai bine ninsoare 🙂