priveste adanc in sufletul tau, poate te vei regasi…

Dezvaluiri

O buna parte dintre blogheri – of, ce cuvant! – nu-mi suna bine in urechi – sa-o luam altfel; o mare parte dintre persoanele care detin un blog, pornesc sa cutreere lumea virtuala la umbra comoda si protectoare a unui pseudonim. Motive sunt multe si diverse – fiecare le are pe-ale lui. Si eu le am pe ale mele. Ca sa nu mai zic, ca am pornit acest blog la indemanarea insistenta a unei persoane, care stie sa convinga. Oricum, am luat-o mai mult ca pe-o incercare, intriga – element divers al existentei mele, menit sa mai dilueze din neplacerile, problemele ce-mi fac creti pe frunte. 😉
In general, ma uimeste nonsalanta cu care o parte dintre internauti isi pun pe tava viata pina-n cele mai mici detalii; de la data de nastere pana la numarul de telefon. Dar totodata ii si admir.
Pe mine ma sperie orice dezvaluire ce ar permite cuiva sa se apropie de persoana mea mai mul decat permite un pseudonim. Si aici sunt avantaje, nustiu daca si dezavantaje. De exemplu, poti sa-ti creezi o imagine noua – absolut diferita de ceia ce esti tu in realitate; o identitate virtuala, complet straina de fizicul tau, de varsta, gusturi, pozitie sociala s.a. Sau dimpotriva, sa-iti deschizi/scoti la lumina adevarata-ti fire – inchisa in complexe, reguli sociale si alte cochilii ale evolutiei umane…
Probabil va intrebati unde vreau sa ajung? – La mine, desigur. 🙂 La mine, cea culcusita comod si placut in umbra anonimatului. Doamne fereste! – departe de mine gandul sa-mi afisez, acuma, numele, dar…

De cand ma tin eu minte, intotdeauna am gasit limba comuna si teme de discutie cu oameni de diferite categorii de varsta si diferite paturi sociale. Cu ceva timp in urma, cand aveam vre- 22-23 ani, intamplarea facea sa am o vecina care avea in jur de 50 ani, poate mai mult. O femeie foarte frumoasa(se poate si la 50 ani 😉 ) cu o soarta incredibila. O poloneza la numai 1 an ramasa orfana intr-un lagar de concentrare si adoptata de o familie de evrei. O femee interesanta si foarte deosebita, care avea multe de povestit si cu care puteai sa discuti despre orice…Deseori discutam cu ea stand pe scaunul din fata blocului. Ei bine, intr-o zi, o alta vecina cam de seama mea, cu care mai schimbam din cand in cand ceva vorbe, n-a mai rabdat si m-a intrebat:”Ce ai tu de vorbit atata cu ea? Despre ce poti sa vorbesti, atata, cu cineva de varsta ei?!” „Despre multe”, i-am raspuns si am schimbat subiectul.
Cu persoane interesante si sociabile intotdeauna am ce discuta indiferent de varsta si alte detalii. Dar,… am ajuns la acel dar de mai sus 😉 Am impresia ca acest fapt a creat confuzie la unele persoane, motiv pentru care ma simt, parca, vinovata, ca a-s duce lumea in eroare si de la asta nu ma simt bine. Nu vreau sa-mi descopar identitatea, dar nici sa ma dau drept cine nu sunt. Deaceia o sa fac acum o mica dezvaluire, care o sa nedumereasca poate pe unii. Cineva poate a inteles deja. Cand spuneam intr-un post despre „foi ingalbenite de timp” ce-mi apartin, sa stiti ca n-a fost doar o figura de stil…Timpul s-a primblat destul printre anii mei, chiar foarte mult 😉 Anii mei de studii, de facultate ramanand demult in urma. Acuma obiectul meu de studiu este insasi viata cu toate oportunitatile ce mi le ofera sau de care ma lipseste…
Si daca cineva dupa cele spuse, va descoperi brusc, ca a gresit venind pe-aici – o s-o iau ca pe ceva firesc…
Pentru cei ce vor rezista informatiei am o intrebare:

Parerea voastra despre pseudonime, anonimat in lumea virtuala; pro sau contra?

Anunțuri

Comments on: "Dezvaluiri" (30)

  1. […] » Dezvaluiri Mai vezi » Anunțuri | JOBuri | Știri | Horoscop | Meteo | […]

  2. Nu mi-a placut si nu imi place sa ma ascund in spatele anonimatului si nu ma atrage ideea sa par altfel decat sunt in realitate.

    Sunt cel care sunt, cu bune si cu rele si, lasand modestia la o parte, pot spune ca sunt destul de multumit de viata pe care o am. Nu am facut compromisuri pentru a ajunge aici si nu am facut alegeri care sa le regret, asa ca de ce sa nu fiu eu insumi si in mediul online?

  3. altcersenin said:

    ferice de tine ca iti permiti acest lucru. Eu nu pot chiar de as vrea.

  4. mersi pentru link – nu cunosc engleza, dar este destul de graitor filmuletul si fara a intelege ce spune…
    si sa stii ca ai dreptate; poate ca acum nu vreau, din motiv ca… asa ar fi mai corect. Iar filmuletul impresioneaza si iti da de gandit… probabil trebue de privit mai des astfel de filmulete, poate fi si ca motivatie pentru unele decizii…

  5. Susţin nu atît anonimatul cît afirmarea sub masca unui pseudonim, care dacă cineva ar dori mult să te descopere ar putea-o face printr-o căutare pe google, pînă la urmă sunt contra afişării datelor personale pe internet dar înţeleg că acest lucru este inevitabil pînă la urmă totul ţine doar de timp…
    Numai bine!

    • altcersenin said:

      multumesc! sper totusi, ca nu e asa simplu sa fii descoperit 😉

  6. Oamenii mai presus de varsta, preocuperi, preferinte, sunt oameni… subiecte de discutie mereu sunt.
    Nu suntem tineri si vorbim doar de distractie, baieti si scoala.
    Nu suntem casatoriti si vorbim numai de familie, copii, serviciu, credite.
    Nu suntem pensionari si vorbim doar de nepoti si muraturi.

    Viata e complexa…

    Revenind la subiect, nu ma deranjeaza sub ce forma se prezinta o persoana pe blog. Ma intereseaza ce scrie.
    Ca alege anonimatul sau ultra expunerea, e alegere fiecaruia.

    • altcersenin said:

      „Oamenii mai presus de varsta, preocuperi, preferinte, sunt oameni… subiecte de discutie mereu sunt.”- intru totul de acord!

  7. leraprimavera said:

    hummmm

    eu de exemplu am un nume virtual, insa el e asociat cu adevarata mea personalitate. Dovada este ca cititorii blogului meu sunt prietenii mei din facebook (cind ma uit la statistici, de unde vin clickurile spre blogul meu). Nu-mi imaginez sa am o personalitate anonima: ar fi un iad sa imi controlez vocabularul, care ma tradeaza si mi-ar fi greu sa abstractizez subiecte care imi sunt mult prea apropiate, sa nu bag un „eu” cind mi-i mai greu pe suflet. Da. Cred ca din egoizm nu pot sa imi creez un anonimat. Mi-e prea de tot sa-i imprumut din mine.

    Insa impotriva anonimatului drept concept? absolut deloc. Fiecare cu metodele lui de catharsis 🙂

    • altcersenin said:

      🙂 🙂 eu nu sunt de pe facebook, deci nu te cunosc decat prin blog 😉

  8. Cred că citind blogul meu, este mai mult decât evident în ce „categorie” mă încadrez, nu? Dar asta nu înseamnă că am cel mai mic „cui” împotriva celor care au ales o „mască” a identităţii. Contează cum găndesc, cum comunică. Asta spune mai multe despre ei, decât ar face-o ei înşişi într-un mod direct.
    Recunosc că de m-am întrebat de multe ori cine este, în realitatea, persoana din spatele blogului, dar… 🙂
    Te pup, draga mea, oricine ai fi. 🙂

  9. Pana la urma sunt bloggeri si bloggeri, la fel cum sunt bloguri si bloguri…

    Din cate am remarcat eu, in general cei care scriu sub rezerva unui anonimat prefera niste bloguri mai „literare” ca sa zic asa; cu texte care merg mai mult inspre filozofie decat inspre concret si care isi deschid sufletul destul de mult, tocmai pentru ca stiu ca sunt protejati de acest anonimat. Pe de alta parte cei care scriu sub nume propriu vad bloggingul mai mult ca un fel de activitate sociala – uite de exemplu mie unul imi place sa merg la un blog meet, sa mai cunosc lume, sa beau o bere, sa rad, sa glumesc…

    Si oricum nu se poate spune ca una din solutii e mai buna sau mai rea, ci doar ca ti se potriveste sau nu…

  10. altcersenin said:

    probabil, ai dreptate 😉

  11. băi, m-ai făcut curioasă strasnic la adresa personalitatii tale! neaparat iesim la o cafea/ceai ! iar faza cu pseudonimul, e o chestie de moment, eu il iau drept moft, azi vreau – miine nu, iar ieri ma gindeam la ce bun !

  12. altcersenin said:

    hm, mi-ar placea f. mult sa iesim la o cafea/ceai, esti o persoana draguta si interesanta, dar nustiu daca-i posibil, probabil ne aflam in orase diferite 😉
    iar pseudonimul chiar nu e un moft, e o necesitate… mi-i greu sa cred, ca o sa pot candva sa renunt la el… „niciodata nu spune niciodata”- stiu, dar….

  13. O singura intrebare daca se poate – esti o persoana publica? de asta spui ca e o necesitate? sau ai alte motive (daca da nu trebuie sa spui care).

  14. altcersenin said:

    Am alte motive, deci nu sunt o persoana publica 😉 are vre-o importanta?

  15. Napocel said:

    Am observat multe comentarii, păreri, articole despre tinerețea (celor mai în vârstă) ce o afișează clujenii. Este și mă bucur aici o deschidere, o lejeritate de a comunica. Vezi oameni maturi prin clubri, concerte de club, etc. Mulți blogheri clujeni (și din județul Cluj) sunt de 50, 60, 65 de ani. De ascuns, placat identitatea nu se prea obișnuiște. Chestia e să fii comunicativ, să expui ce-ți trăznește prin cap, ori s-așterni ce e-n jurul tău, ori în tine. Complexele sunt de domeniul trecutului acum. Eu mă bucur de această librărie nouă numită bloghing. Înainte de 89 era crunt, era gri, era negru…

    • altcersenin said:

      si eu ma bucur „această librărie nouă numită bloghing” si socot ca este mai mult decat o librarie, este si o evadare din standarte; sigur, acuma si calitatea depinde de bunul simt al fiecaruia

      • Napocel said:

        Mă refeream și la faptul că e absolut normal s-ai prieteni mai-n vârstă, mai tineri cu care să comunici. E o prostie să-ntrebi pe cineva tânăr ce are de discutat cu cineva mai-n vârstă decât el.

    • altcersenin said:

      asa gandesc si eu

  16. Privitor la parerea mea despre anonimat,ce pot sa spun,este intre:nici pro nici contra.Mi se pare ok ca cineva sa-si spuna macar prenumele sau ziua de nastere,varsta(nu mi se pare ceva amenintator),dar cand se ajunge pana la adresa,nr de telefon si mai stiu eu ce altceva atunci intervine o problema:e prea multa afisare.Cel putin asa consider.
    Nici eu nu ma feresc sa vorbesc cu oamenii mai in varsta sau mai mici(chiar daca nu sunt asa mare:P),si mi se pare prostesc ca cineva sa-mi puna intrebari de genu’ care ai specificat mai sus.
    Despre varsta ta se pare ca s-a clarificat ca e peste 23 ani,deci mai ramane macar prenumele^_^Pacat ca nu vrei sa spui macar atat,dar e alegerea ta.:)

    • altcersenin said:

      prenumele e unul foarte des intalnit la toate popoarele lumii… iar numele pe care mi l-am ales… probabil, eu singura simt nevoia de seninatate in viata si sufletul meu…

  17. altcersenin said:

    😉 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: