imi plac 
sursa google
http://www.youtube.com/watch?v=rynvewVe21Y&feature=player_embedded
povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen
…………………………………………………………….
azi fara cuvinte si la
aA, Abisuri, anacondele , Aurora , Alexandru, Abibal, Gabriela Elena, dagatha , tu1074, Costin Comba, SoriN , Clipe de Cluj, scorpio, fosile, Diverse , coolnewz/Ratatouille , rokssana
“Imi roesc mai multe idei si ganduri in minte in ultimul timp si despre unele as fi vrut sa scriu, insa nu ma pot axa pe nici unul, dar nici nu ma lasa in pace – se tot cuibaresc in capul meu… deaceea ca sa ma abat un pic de la ele si fiindca tot am inceput cu mici dezvaluiri, zic sa va prezint o parte din colocatarii mei.
Aceasta este Pufi. Are sange albastru si aere de aristocrata; vine sa-mi toarca la ureche doar cand vrea ea, nu-i place sa fie luata in brate si se plimba doar cu motani de rasa
drept urmare periodic imi face astfel de surprize
acesta este Tomasino, este si el un aristocrat – soareci nu mananca – nu stie ce-i asta. In schimb ii place mult sa doarma
oriunde
si daca uit cumva sa-i cumpar ceva bunisor de mancare se uita cu niste ochi la mine ca nici sa vorbeasca nu trebue; este scris in ei un repros clar de parca i-am mancat din farfurie 
ea este Luza,poate sa piara si de foame daca nu-i dau mancarea preferata si de se intampla sa ramana usa la automobil deschisa sare numaidecat pe bancheta gata de drum , de zici ca merge cu masina de cand e ea; sau daca te asezi jos se catara in brate de parca ar fi ceva firesc.
Luza nu sta in casa e o catelusa de curte, dar cand e frig afara este invitata lui Tomasino
poate va urma ”
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
am ales sa repostez acest articol pentruca una dintre aceste fiinte, 2 luni si ceva in urma, a plecat pe drumul neintoarcerii… Luzica – asa o alintam…
dupa 5 zile in care nu a mancat nimic si in care am incercat zadarnic sa o hranesc, sa o tratez, in ochii ei tristi s-a oprit clipa…
-Sheava! Sheava!
Trecura cateva minute pana se dumiri ca este strigat. Nu se obisnuise inca cu accentul specific al acestei lumi. Greu, greu venea acomodarea…
- Ce aveti fratilor?! Patru litere, doua consoane si o vocala; chiar asa-i greu de tinut minte… bombanind, Sava se indrepta in graba spre gragdul de unde se auzea nechezand
Fire Arrow, armasarul naravas, ce fusese adus doar cateva zile in urma. Bajbaind cu o mana bucatile de zahar din buzunar cu cealalta trase de usa grajdului. Respirand adanc, ingrijitorul statea intr-un ugher, fara pic de culoare pe fata, iar ochii sai mici se facura cat cepele.
- Gata, focosule, gata… cu zaharul in mana intinsa, Sava se apropie incetisor, precaut, dar absolut linistit, fixandul hipnotic cu ochii … Armasarul facu cateva cercuri in spirala si se opri ascultator in fata lui sa-i manance din mana… Ingrijitorul socat, tinandu-se cu mana de inima se strecura catre iesire.
Mai tarziu avea sa-si exprime nedumerirea de cele intamplate. Din cate reusise el sa inteleaga, tipul lucra de mult timp cu caii… trecuse chiar si cai salbatici de stepa prin manile lui.
Era nemultumit de sine, nu a mai avut probleme din astea si acum inpelitatul de Fire Arrow reuse sa-l puna la colt… se mai vaicara un timp, apoi il intreba de cat timp lucreaza cu caii…
- Five days, raspunse Sava tragand cu ochul spre portile ce tocmai se deschisera.
What?!!… ingrijitorul privi nauc la el, iar Sava porni agale spre masina ce tocmai intrase pe teritoriu. Era Andrei, care trecuse sa-l ia acasa.
- Is a joke, right? mai auzi el din urma sa.
…………………………………………………………………………………………………………..
duzina e dramaluita si pornita de la psi
imi plac
mi-ar place si una din astea sa am acasa
povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen
azi, fara cuvinte;
http://stropidesuflet.wordpress.com/ ,http://redsky2010.wordpress.com/2012/01/18/wordless-wednesday-30/#respond
http://abbilbal.blogspot.com/2012/01/miercuri-55-37.html, http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/01/18/politic-2/, http://costin-comba.blogspot.com/2012/01/protesters-in-romania.html, http://fosile.wordpress.com/, http://pandhoraa.blogspot.com/, http://fewstuff.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte_17.html, http://desprediverselucruri.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte-16-omul-de.html, http://iulisa.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte_18.html, http://lhutanu.blogspot.com/2012/01/wednesday-without-words-miercurea-fara_17.html, http://www.scorpio72.wordpress.com/, http://profunzimi.wordpress.com/2012/01/17/geometrie-variabila/, http://coolnewz.info/2012/01/civism-miercurea-fara-cuvinte/, http://sarabesleaga.blogspot.com/2012/01/miercurea-fara-cuvinte-3.html, http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2012/01/18/wordless-wednesday-13-utopii/,http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2012/01/18/wordless-wednesday-13-utopii/, http://rokssana.wordpress.com/2012/01/18/miercurea-fara-cuvinte-38-michael-dumas/, http://tu1074.wordpress.com/2012/01/18/miercurea-fara-cuvinte3-muranezii/
ianuarie 2011
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca bezna ma-nconjoara
sapand prin ea cu disperare
tunel spre cer, un drum spre soare
farame din mine le pun drept siguranta-
piloni ce au sa sprijine
increderea in mine…
ma tem sa nu se surpe
si cea din urma sansa
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca-astept de prea mult timp
privirea-albastra-a cerului senin
sa uit ca am uitat
sa traiesc in azi, sa visez la maine
si viitorul l-am ingropat
cu tot cu trecut in mine…
s-au intunecat pe fruntea mea prea multe ganduri
s-au ridicat in jurul meu atatea ziduri
…
mi-e dor de-un zvacnet de aripi
spre orizontul ce naste-n infinit
lumina zarilor albastre…
se merge greu pe drumul lung, cotit
insa-al meu suflet obosit
tot mai crede, mai incearca…
de n-o fi prea tarziu
aprind in jurul meu lumini…
…………………………………………………….
am lasat usa deschisa
luminile-aprinse
bradu-i pe-aproape
si colacii pe masa
pe undeva prin lumea virtuala
(poate ajunge mai repede)
am trimis si-o scrisoare
poate ne vine cu ninsoare
sa se-mplineasca
dorina de craciun
ca pentru-un om bun
si-acum ca-ntotdeauna
v-astept de sarbatori
cu daruri ‘n a mea casa
dragii mei, colindatori!
http://www.youtube.com/watch?v=637G6m-pqTo
un Craciun frumos pentru toata lumea
cu daruri, cu lumina
cu ger afara si caldura in suflet!
la provocarea tema de luni, tema cu acest titlu a fost lansata de psi de cateva ori.
dar asa s-a intamplat ca de fiecare data sa intarzii cu postarea.
defapt sunt cateva texte intarziate care au trecut in ciorna, dar unul din ele chiar mi-ar parea rau sa-l las acolo.
deaceia participantii la duzina de cuvinte si nu numai sunt invitati la o ghicitoare, chiar daca azi nu e luni si ,macar, nici sambata nu e deci;
cine esti tu?
chiar prima litera e un indiciu -cineva o sa intre la banueli indata, altcineva va intelege pe urma
si nu incep cu pasiunile-i, ar fi prea usor, ati recunoaste persoana din prima. ( sigur o veti recunoaste si asa, dar mai pe parcurs )
nu ne- am intalnit niciodata, nu o cunosc.
defapt gresesc – o cunosc – este o persoana nemaipomenita!
este sensibila, este sincera, este talentata – este minunata.
stie sa fie alaturi cu un cuvant, cu o incurajare cand te afli la greu…
un suflet cald si luminos.
si daca intri in casa sa ( adica pe blogu-i) te cuprinde cu mreje de verde in labirintul gandurilor sale, poate cu o poveste obisnuita la prima vedere; te vrajeste cu povesti despre parfumuri, te induioseaza cu povestiri despre un suflet ce la adoptat…
cum am cunoscut-o? hm, statea pe pervazul unei cafenele si comenta un meci!
nici n-as fi crezut atunci, ca urma sa ma uimeasca cu maestriea-i de a depana sirul cuvintelor in povesti despre lumi nemaiintlnite si poezii ce cuceresc prin puterea metaforelor…
credeam ca doar de fotbal e pasionata
m-a intrigat atunci prin comentariile pline de glume si umor.
ah, da! era sa uit – pentru scrierile sale captivante are si o colectie de stilouri… si-i place iarnaaaaaa! stiu ca si acum o asteapta cu nerabdare!
ei, v-ati prins? hai, ca nu-i greu! sunt sigura ca stiti
in dor de ninsoare, care anul acesta inca n-a fost pe la noi…
17 decembrie 2010
…e o liniste alba, alba si pustie… fulgi mari si pufosi cad ireal de incet… si e frig de ingheata timpul intr-un ram de copac – bibelou frumos ambalat cu amintiri de fosnet verde …
Parca a incremenit totul intr-un alb imaculat ce contrasteaza dureros cu negru-gri sangerat de rana sufletului deznadajduit… iar fulgii continua sa cada la fel de incet, la fel de mari, pufosi si frumosi..
Blandetea lor alba cu miros de rece vine sa calmeze zbuciumul cuvintelor nerostite, clipelor netraite si viselor inghesuite in cea mai indepartata camara a sufletului meu… un balsam purificator, o terapie stranie.
Si in linistea alba apare deodata frumos contur de colind, colorat in culori tari de rosu si brad, clinchet cald de clopotel, miros de tamai si nuante de bucurii de parca cineva a deschis brusc o cutie cu povesti… si sufletul se copilareste alintandu-se/amagindu-se frumos cu ele…
iar fulgii continua sa cada la fel de incet
la fel de mari, frumosi si ireali…
intind bratele sa-i cuprind
imbratisarea lor vine alba ca o binecuvantare…
acceptarea e o treapta care urca sau coboara
m-am mai imprumutat cu inca un vis
si vreau sa cred ca treapta mea urca….
http://www.youtube.com/watch?v=b_Y5RMRpeuc&feature=related
cuvintele din trecut incep la psi si…
uneori, zilele sunt pustii, parca lipsite de viata si tristetea lor cu un lung suspin se aseaza pe suflet inchizandu-l parca intr-o capsula ce pluteste la mii de ani lumina, departe, peste posibilitatile imaginatiei prin cine stie ce nebuloasa…
atunci tac, mi se par absolut inutile vorbe, lucruri, planuri,agitatia din jur…
totul, capatand dintr-o data un ritm incetinit, fara sunet …
si atunci dispar din peisaj, sau umblu ca o naluca doar vizitandu-va din dorul de voi si/sau citindu-va, incercand egoist sa ma leg de gandurile voastre, de cuvintele ce parca uneori le aud si intonatia, si care imprima un pic de suflu, ca o luminita ce-si face drum catre capsula pierduta-n nebuloasa existentei mele…
alteori, viata isi ia ritmul zilelor inapoi, mult prea grabit si o simt pulsand de preaplin, adunand atat de multe in suflet,.. emotii ce se vor simultan exprimate, incat cuvintele-s prea putine sa le dea nume la toate deodata si devin mute, topindu-se neputincios in lumina ochilor…
si atunci tac…dar sunt mai prezenta si nu dispar in gauri negre,
acceptandu-mi incapacitatea, asteptand timpul, cand (indiferent cine paseste-n lacasul sufletului meu, nostalgia, tristetea, supararea, bucuria, sau rarisima fericire) cuvintele curg precum un raulet in dezghetare, intai incetisor, apoi cu tot mai multa forta isi cauta iesirea trecandu-si toate apele pe foaia alba, intr-un suvoi vertiginos de parca pixul ar scie singur si tot asa pana la ultima picatura/cuvant… sau mai nou, inundand tastatura de ma minunez cum degetele mele reusesc asa repede dupa ele, dupa cuvintele ce parca se scriu singure…
ma bucur cand se intampla aceasta,.. cand cuvintele scapa din inghet sau stransoarea sufletului meu, eu ma eliberez…si n-as putea spune de ce anume ma eliberez, dar asa simt…
altfel sta treaba cand scriu pe teme propuse (in cazul cand nu ma aflu in “vid”, capsula ce pluteste cine stie pe unde), atunci cuvintele mele isi aleg altfel drumul – fie ca vin in acelasi suvoi navalnic, fie ca picura zgarcit cate-un gand, dar care insista sa se pronunte…
in rest si in mare parte scrierile mele sunt scurte si simple spre naiv, ca niste emotii puse pe tava…
se mai intampla uneori sa scriu doar pentru tacerea foilor albe, un dialog cu mine insumi, mult prea neinsemnat pentru a-l scoate la lumina… iata si acum stau la indoiala, care buton sa apas: publica sau muta la gunoi…
tu, cel increzut, indiferent si ursuz pana la ignoranta, acum stai pierdut cu mirosul fricii in vene…
te temi… te temi de timpul care le rastoarna pe toate, care macina stanci si risipeste orice ce parea batut in cuie…
stai pierdut in fata mea implorand intelegere si compasiune…
tu, cel care nu ai avut niciodata intelegere pentru mine, cel care nu ai vrut sa auzi durerea mea, cel care nu ti-a pasat cand si cat am suferit… tu, cel care
nu ti-a pasat daca am sa te iert vre-o data…
stai acum cu capul plecat, cersind mila mea…
mizand pe faptul ca eu nu pot sa calc peste-un suflet ranit si sa merg mai departe…
de ce? de ce ar trebui sa-mi pese mie acum?
…………………………………………………………………………………………………
textul face parte din ciclul provocarilor tema de luni initiat de psi
au mai raspuns provocarii:
psi,virusverbalis,redsky,sara,almanahe,dictaturajustitiei,tiberiu, cita,verovers, mitzaabiciclista
cineva drag mie isi serbeaza azi ziua de nastere. sper sa ajunga azi aici sa-si ia cadoul
o zi de luni frumoasa va doresc la toti!
povestea miercurilor fara cuvinte incepe la Carmen
O1 OCTOMBRIE 2010
Ai spus ca vei veni…
si nu eu te-am rugat
ai spus ca ma vei cauta
ca ma vei gasi
ai promis cand ai plecat
oriunde nu m-ar duce soarta
ai spus ca vei veni…
fiinta credula si naiva
de ce-ai crezut, ce-ai asteptat?..
drumurile noastre intratat s-au departat
incat nici nu mai stiu daca existi
nici nu mai stiu
daca astept
sau daca mai vreau sa vii…
Nu, n-am uitat
si nici nu voi uita vre-o data
toamna cea cu ochii tristi
ce plangea cu frunze aramii
si cerul ce se-neca in plans
cu stropi de ploaie reci
vazand ca pleci
stiind ca nu mai vii
Azi nici nu mai stiu
daca as vrea sa vii
sau daca mai astept
azi e atat de tarziu…
cuvinte din trecut si-au mai amintit tiberiu, psi, vero, sara, dictaturajustitiei
Firicele fragede rasarite intr-un verde crud, cuprinse intr-o usoara neliniste de respiratia calda a pamantului, aduse-ra cu ele prima culoare. Copacii plini de floare ca niste arcade impodobite pentru sarbatoare ningeau petale si polen. Soarele, unul dintre faurari zambea bland imprastiind darnic cate un manunchi de raze.
Totusi unele lucruri mai greu isi schimba forma si esenta. In departare padurea privea gri ca o straina si doar arbustii de la poalele ei, imbatati de suflul primaverii, se dezlantuira intr-un contur alb-roz, incatusand gri-ul in padure.
In livada, insa, triumfa parfumul renasterii cu note dulci de cires, cu acorduri de pamant si de crud.
Aceasta livada cu miresmele ei imi rasare in memorie si le simt aevea unei brize, cand amintiri dezancorate ma duc catre anii adolescentei, atunci cand flacara vietii numai isi lua avant, arzand alb-infiorat.
A fost atat de demult… Ma uit in urma si abia recunosc acea fiinta atat de increzatoare, cu atatea vise, plina de-o bunatate naiva si cu o mare dorinta de viata.
Toate au ramas in urma, departe, in livada cu ciresi…
Vise strivite, dezamagiri si tradari au cazut ca o cenusa peste rani insangerate. Drumul vietii ma merge prin covorul parca tesut, parca negata,
Uneori, amintirile, se desprind ca niste frunze uscate, cazand peste rutina gri cu verde crud, parfum de cires si pamant ud…
……………………………………………………………….
textul face parte din duzina de cuvinte, provocarea de sambata lansata de psi.
duzina de cuvinte o intalniti si la psi, marina, abisuri, vero, grig, redsky, tiberiu, roxana gina, labulivar, scorpio, ganguritu, cristiangheorge, dictaturajustitiei, dagatha, sara, carmen …
continuare, text din ciclul povestiri despre Sava
Sava facu inconjurul imprejurimilor oprindu-se in poiana cu nisip aramiu, ca de obicei, cand nelinistea intrebarilor fara raspuns dadea peste margini ca un pahar preaplin.
Toate necazurile ce se intamplara cu el in ultimul timp le simtea ca o pedeapsa.
Se simtea vinovat… Pentru ce? De ce?.. N-ar fi putut sa spuna, dar asa simtea.
Ingropase in sine orice cuvant, orice gand despre ea. Iar acum in aceasta casa care-i poarta numele, naluca ei il urmareste in vis, ii invadeaza gandurile… intorcandu-l catre acea vreme peste care pusese lacatul uitarii.
Se intamplase cu ani in urma… atat de demult incat ii vine greu sa creada ca atat a trecut…
Andrei si Valeria, prieteni buni erau dintotdeauna, fapt ce nu-l interesa si nu-l afecta nici intr-un fel, pana cand aceasta… acest (nu-i gasise un nume) sentiment nu-i batuse la poarta; pana cand aceasta pasare rara( in existenta careea nu crezuse) nu poposi pe umarul sau stang, facandu-l sa tresara cu fiecare zbatere de aripi .
Sava constata cu uimire ca exista! Cu uimire si… durere, fiindca doar acum primise si capacitatea de a vedea acea lumina care rasarea in ochii lor atunci cand se priveau, invaluindui parca intr-un nor asezat undeva mai sus de orizont. Si acolo in norul cela nu era loc pentru el si nici n-ar fi indraznit vre-o data sa tulbure cumva aceasta lumina…
Pasarea de pe umarul sau cobora in temnitele sufletului sub cele mai grele lacate, ca nu cumva din intamplare sa-i scape vre-un suspin din trilu-i trist. S-a inchis in sine si a umblat mai multe zile tulbure de nu-l mai recunostea nimeni. Evita orice intalnire cu Valeria, orice intalnire cu Andrei. Isi cauta linistea departe de ei si fiindca n-o gasea cauta chipul ei peste tot: in colegile de liceu, prietene, in orice fata de pe strada… dar oriunde nu-i cadea privirea nicaieri nu regase sclipirile de soare ai ochilor dragi…
… ii era rau, rau de tot.
Era greu sa tii acea pasare inchisa, suspinul ei jalnic razbatea din adancurile temnitei sale. Ii era frica ca cineva o va auzi. Incepu sa evite pe toata lumea.
Dintr-un baiat vesel si glumet se prefacu intr-un tip ursuz si mohorat. iar in minte-i se invartea incontinuu, ca o placa stricata, aceeasi intrebare fara raspuns: de ce?
………………………………………………………………………………………………………
Cu greu acceptase acea invitatie. Unul din prieteni isi serba ziua in oras.
Cand intra in local avu o senzatie ciudata ca acusi se intampla ceva. si se intampla; fata cu par nucariu ce sedea cu spatele intoarse capul. Sava ramase intepenit.
- Hai, treci ce te-ai oprit de parca ai prins radacina acolo? il chema prietenul sau razand.
-Vino sa-ti fac cunostinta cu Ana. Este vecina mea, s-au mutat de curand in Bunesti. Ana, el este Sava.
Abia cand se apropie isi dadu seama ca este vorba, pursisimplu, de o asemanare izbitoare. De departe, insa, era leit Valeria.
Fara sa-i mai dea ragaz sa se dizmeticeasa, prietenul sau ii sopti la ureche ca ar fi bine s-o invite la dans inainte de asi ancora privirea in ochii ei, ca altfel pare caraghios.
Aproape din inertie , o invita la dans, reusind astfel sa schimbe unghiul privirilor celor de fata, dar si unghiul gandurilor sale.
Ea nu este Valeria, este Ana… Ana… cauta infrigurat in ochii ei parca un raspuns, parca o confirmare.
Un zambet copilaresc se cuibari pe fata Anei si… amintirile cazura in iarba ca o lacrima nestearsa a timpului trecut.
…………………………………………………………………………………………………………
Sava isi trecu grabit mainile peste fata, vrand parca sa alunge toate amintirile, toate gandurile…
Nu. Adnrei nu va sti niciodata, nici Ana… Acea pasare se va pierde pe undeva prin temnitele sufletului cantandu-si cantecul mut…
dar cu toate staruintele lui, suspinul ei, razbatuse acum, la suprafata in lumina alba a realitatii…
si el nu este decat un simplu om; nu poate face mai mult decat ii sta in putere…
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
duzina de cuvinte incepe la psi
si continua la redsky , cita, vero, scorpio, virusverbalis , abisuri , dictaturajustitiei , cristiangheorghe
, Marina
Valentina
Primavara ti-a zarit urma
in verdele crud
in flori de cires
in zambetul nud
din ape ceresti.
Vara-ti calca pe urme
cu calde ploi
cu flori de tei
cu un dulce noi
rasarit in ochii ei.
Toamna te gasea plangand ca-n ceasul de pe urma
pentru darurile ce nu s-au daruit
pentru dorurile ce-au ruginit in frunza
cu cel mai frumos vis zdrobit
ce incepuse din vene sa curga
Iarna-ti asternea mangaeri peste dureroasa urma
ca o uitare punea vesminte albe…
pe sufletul insangerat
sa-nghete focul ce-l tot arde
se straduia in van…
Caci timpul ce tot trece, urma-ti
doar o innoieste…
urma incepe de la psi
alte urme; vero, virusache, redsky, scorpio, anaid, cita, tibi
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/10/un-divort-in-urma-unui-ghicit-in-carti/
29 octombrie 2010
Cerul se perinda tulbure in clipa ancorata-ntr-un strop de vesnicie, aducand de undeva adierea unor sunete intr-un piano amagitor…
…toata fiinta ei se umple incetisor de acorduri dulci-nelinistite, ce-i patrund treptat pana-n ultima celula, pana-n prima rasuflare… corpul ei prinde viata ritmurilor, unduindu-se usor ca un val, ca o ramura, ca un dor, ca un suflet ce prinde aripi, descoperind inaltimi de fior, ce vede lumea de sus frumoasa….deschizandu-se intr-o explozie de sentimente… si toata lumea-i a ei … danseaza, danseaza, danseaza… e aevea sau e vis… sau e aevea unui vis… lumea care-i surade… bratele sufletului care simt atingerea infinitului… “nu e nimic si totu-si e/ o sete care-l (o) soarbe” … pluteste suflet visator, pluteste… traeste clipa vesniciei, simte-i gustul … fiindca sfarsitul e aproape…
si… cade brusc ca o pasare ranita-n zbor de-un sacrificiu enorm…
…isi rupe sufletul in mici bucatele de tristete si durere, si tese din ele nostalgie – pelerina ce-o va purta deacum incolo…
pentru M
s-au scurs ca o apa , s-au pierdut pe undeva toate cuvintele mele, au cazut ca frunzele, printre frunze…
m-am trezit ca nu mai pot scri .. asi spune atatea si nu pot spune nimic. de prea multe ce-asi fi vrut sa spun parca am mutit.
nustiu e temporar sau…
dar pentru ca azi e o zi neobisnuita si nu te pot lasa fara un dar din partea-mi(si nu prea am altceva ce-ti darui) am sa aduc cateva cuvinte din trecut, oricum ele vor fi intotdeauna vii in sufletul meu;
“esti rostul dat pentru-ale mele zile
parte-a implinirii pe-acest pamant
si uneori, cand
intunericul imi patrunde-n gand
esti lumina ce sa ma-nsenineze vine
si daca tot ce-am visat s-a naruit
generand constant regrete
in dureroase trepte
tu esti speranta spre-naltimi planand
tu esti visul ce se vede
esti aripa alba-n cer albastru
zbor in suflet zamislit
si daruit
pentru a putea atinge astri
nu am alta comoara
indreapta-ti umerii si…
– ZBOARA!!!”
20 mai 
2010
stari de roz
si stari de gri
se succed pe rand, tesand
panza vietii
in care prind
cand o ploae
cand un vis
cand un dor ce m-a cuprins…
si se cern in graba mica
si se cern in graba mare
zile de care-mi este frica,
zile mari de sarbatoare.
am crescut si sunt prea mare
sa astept mama sa vina
sa ma ia in brate iara
si sa-mi spuna”tu nu ai nici-o vina”
am crescut si timpul trece
printre oameni care pleaca,
printre oameni care vin…
eu incerc sa prind momentul
suferintei in declin.
sa imi cresc in suflet rare
flori frumoase, flori de drag
sa adun frumoase clipe
ca margele -ntr-un sirag.
Comentarii recente